 | as |
|
| Scurma [ scur-ma ] VEZI SINONIME PENTRU scurma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scurma în mai multe dicționareDefinițiile pentru scurma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scurma (forma la infinitiv) A scurma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURMA: SCURMÁ, scurm, verb I. tranzitiv 1. A zgîria pămîntul (cu piciorul, cu botul, cu o unealtă) pentru a face o gaură sau pentru a căuta și a scoate ceva la iveală; a rîcîi, a scormoni. Cu capetele plouate, caii scurmau pămîntul și sforăiau din cînd în cînd liniștiți. DUMITRIU, N. 151. Apăreau zimbrii cu fruntea lată, scurmînd mînios țărîna în copite și năpustindu-se ca o catapultă. C. PETRESCU, A. 17. Caii varsă foc pe nară, scurmă țărna și nechează. EFTIMIU, Î. 52. • (Într-o imagine poetică) Eu sînt trimisul timpurilor noi, Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, vezi 86. • intranzitiv (De obicei cu determinări locale) Satul, cu acoperișurile de stuh... cu porci negri scurmînd pe sub uși și pe sub praguri, se scufunda în noapte. CAMILAR, N. I 324. O găină albă, a-nceput să scurme-n drum. despre BOTEZ, P. O. 26. Auzi! găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou! DUNĂREANU, N. 21. Cerbul... scurmînd de trei ori cu piciorul in pămînt, se tologește jos pe pajiște. CREANGĂ, P. 226. (figurat) Ciocanul se auzea înăbușit scurmînd în munte. SADOVEANU, O. VI 276. Crește-n urma plugului ce scurmă, O brazdă neagră. despre BOTEZ, P. O. 26. 2. figurat A irita, a preocupa, a chinui (răscolind gînduri, sentimente). Rînduiala ce te muncește, te scurmă. CONACHI, P. 264. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURMA: SCURMA verb 1. a rîcîi, a scormoni, (rar) a scotoci, (învechit, popular și fam.) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a răcăli, a rășchia, a scodormoli, (prin Moldova) a rîcălui, (Transilvania și Maramures) a scorni. (Găinile scurma pămîntul.) 2. a scormoni, (popular) a săpa, (regional) a dricui. (Porcul scurma cu rîtul pămîntul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCURMA: SCURMÁ, scurm, verb I. tranzitiv și intranzitiv (popular) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranzitiv figurat A preocupa (chinuind sufletește); a irita. – Probabil latina *excorrimare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCURMA: SCURMÁ, scurm, verb I. tranzitiv și intranzitiv (popular) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranzitiv figurat A preocupa (chinuind sufletește); a irita. – Probabil latina excorrimare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru scurma: scurmá, scurm, verb tranzitiv – (popular) A scormoni, a săpa, a căuta. – Probabil latina excorrimare (Giuglea, Tiktin, Candrea, conform DER; Scriban, DEX); conform albaneză gërmoj, zgërmis (MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurma: scurmá (a scurma) (popular) verb, indicativ prezent 3 scúrmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scurma: scurmá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea scúrmă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURMA: SCURMÁ verb vezi ara, scotoci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scurma: scurma verb vezi ARA. SCOTOCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCURMA' scurílscurilíescurilitátescurmSCURMÁscurmáciSCURMÁRESCURMÁTSCURMĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scurma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scurma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Găinile scurma pământul. Porcul scurma cu râtul pământul. Găinile scurma pămîntul. Porcul scurma cu rîtul pămîntul. Scurmá a scurma popular verb, indicativ prezent 3 scúrmă. |
GRAMATICA cuvântului scurma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scurma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scurma poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE scurma? Vezi cuvântul scurma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scurma?[ scur-ma ] Se pare că cuvântul scurma are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scurma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși abraș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
