 | as |
|
| Scrîşni [ scrîş-ni ] VEZI SINONIME PENTRU scrîşni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scrisni în mai multe dicționareDefinițiile pentru scrisni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCRÎȘNI: SCRÎȘNÍ, scrîșnesc, verb IV. intranzitiv 1. (Uneori determinat prin «din dinți» sau «din măsele») A strînge convulsiv fălcile și a freca dinții de jos de cei de sus, făcînd să se audă un zgomot caracteristic (de obicei în momente de mînie, de furie, de durere). Omul scrîșnea din măsele prin somn. C. PETRESCU, A. 351. Bătrînul... scrîșni nervos din dinți. BART, S. M. 63. [Ostașii se luptau] mușcîndu-se, scrîșnind. ALECSANDRI, P. III 224. • (Cu subiectul «dinții») Dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165. • tranzitiv (Cu complementul «dinții») Ce puteam face, domnișorule? șopti Ion scrîșnind dinții. REBREANU, I. 37. Spaniolul, furios, de cîte ori îl întîlnea pe băiat pe punte, își strîngea fălcile și scrîșnea dinții. BART, E. 272. ♦ A pronunța cuvintele printre dinți, a vorbi printre dinți cu ură, cu mînie, cu ciudă. vezi mîrîi. M-a apucat de piept și-a scrîșnit la mine... dă-le banii oamenilor. VORNIC, P. 99. În ziar ce spune? Accident, nu? – Accident – scrîșni Petrescu. GALAN, Z. R. 365. ♦ figurat A da impresia că vorbește cu ciudă, că cîrtește. L-am văzut destul de adesea scrîșnind de lipsă. CARAGIALE, O. III 238. ♦ (Despre substanțe aspre care se freacă între dinți) A scîrțîi. Scuipară amîndoi praful care le scrîșnea în dinți. DUMITRIU, vezi L. 106. 2. figurat A scoate un sunet aspru, a scîrțîi (ca efect al unei frecări). Tancurile veneau scrîșnind printre explozii. CAMILAR, N. I 431. Huruie motoarele, clămpănesc curelele transmisiilor, scrîșnesc mașinile, gem nicovalele izbite de ciocane și de baroase. PAS, L. II 59. Sub tălpile opincilor și călcîiele cizmelor, omătul scrîșnea de gerunziu C. PETRESCU, R. DR. 143. – Variantă: crîșní (SADOVEANU, N. forme 27, RETEGANUL, P. I 19, ALECSANDRI, P. II 17) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scrîșni: scrîșní (-nésc, -ít), verb – A crișca, a scîrțîi. – Variante crîșni, (s)cîrșni. Megl. crăsnes, crăsniri. Creație expresivă, conform (s)cîrșca, și limba slavă (veche) skružitati (Cihac, II, 329), limba bulgară skrašna (Conev 91). derivat din limba slavă (veche) (conform și Miklosich, Slaw. Elem., 45; Tiktin) este posibilă fără a fi o ipoteză necesară. Variante crîșni, este forma cea mai foolosită în limba vorbită (ALR, I, 89). – derivat scrîșnet, substantiv neutru (scrîșnire). Forme diferite ale cuvantului scrisni: -nésc scrisni-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCRÎȘNI: SCRÎȘNI verb 1. (Moldova și Transilvania) a crîșca. (scrisni din dinți.) 2. a scîrțîi. (Cheia scrisni în broască.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCRISNI' scris-citítSCRÍSĂscrîșnéscSCRÎ́ȘNETSCRÎȘNÍSCRÎȘNÍRESCRÎȘNÍTSCRÎȘNITÓRSCRÎȘNITURĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCRÎȘNI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scrîşni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ScrÎȘni din dinți. Cheia scrÎȘni în broască. |
GRAMATICA cuvântului SCRÎȘNI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scrîşni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCRÎȘNI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scrîşni? Vezi cuvântul scrîşni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scrîşni?[ scrîş-ni ] Se pare că cuvântul scrîşni are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: O alergătură sau o fugă de cal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
