 | as |
|
| Scriere [ scri-e-re ] VEZI SINONIME PENTRU scriere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scriere în mai multe dicționareDefinițiile pentru scriere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRÍERE substantiv feminin (< scrie, conform latina scribere): 1. sistem de semne grafice convenționale, prin care sunt reprezentate în scris obiecte, fenomene, întâmplări, cuvintele, silabele sau sunetele unei limbi. Există 350 de feluri de scriere. • scriere pictográfică: substantiv sub forma unor desene – pictograme, ce reprezentau grafic obiecte, fenomene sau întâmplări. Ea constituie prima fază a substantiv la toate popoarele lumii, prima încercare de a transmite grafic o cantitate de informații ( vezi și pictográmă). • scriere ideográfică: substantiv cu ajutorul unor simboluri denumite ideograme: notare a ideilor prin semne care reprezintă obiectele puse în relație. Ea constituie a doua fază în dezvoltarea substantiv Există trei feluri de substantiv ideografică distincte: substantiv hieroglifică, substantiv cuneiformă și substantiv chineză. • scriere hieroglífică: substantiv cu ideograme pictate sau gravate, apărută în antichitatea egipteană pe la anul 3000 î.e.n. Dispunea de 3000 de hieroglife. Din ea s-au dezvoltat substantiv hieratică și substantiv demotică. • scriere hierátică: substantiv hieroglifică apărută în mileniul al III-lea î.e.n. în Egiptul antic și folosită în documentele comerciale. • scriere demótică: substantiv hieroglifică cursivă egipteană, simplificată mult și având aspect stenografic, apărută în secolul al VIII-lea î.e.n. • scriere cuneifórmă: substantiv ideografică, cu ideograme de forma unor cuie, imprimate în lut, folosită de popoarele mesopotamiene (sumerieni, akkadieni, babilonieni, asirieni, alamiți etc.). • scriere chinéză: substantiv ideografică folosită de chinezi încă din anul 3000 î.e.n. Dispune de 5.000 de ideograme. • scriere rúnică: substantiv a vechilor popoare germanice, cu semne – rune – derivate dintr-un alfabet italic de nord, folosită inițial ca substantiv religioasă secretă. Inscripții runice s-au găsit în țările scandinave și pe una din piesele Tezaurului de la Pietroasa din țara noastră. 2. text scris. S. este un cod de comunicare de gradul al II-lea (în raport cu limbajul, care este un cod de comunicare de gradul I). • scriere fonétică: ortografie fonetică (vezi); substantiv bazată pe folosirea unui sistem de semne, care reprezintă aspectul sonor al cuvintelor dintr-o limbă. A fost folosită pentru prima dată de fenicieni – inventatorii alfabetului – în jurul anului 800 î.e.n. Din ea au apărut ulterior celelalte sisteme de substantiv alfabetică literală (care notează fonemele): ebraică, arabă, indiană, greacă, sanscrită, latină, gotică, chirilică etc. și sistemul de substantiv silabică (care notează silabele), folosit de japonezi. S. fonetică literală și silabică reprezintă a treia fază și ultima în dezvoltarea substantiv popoarelor. S. chirilică introdusă în limba română din secolul al XVI-lea (și înlocuită cu substantiv latină la 1860) avea 43 de litere și foarte multe semne diacritice. Ea a fost ulterior simplificată de Ienăchiță Văcărescu în gramatica sa (la 33 de litere) și de I. Heliade Rădulescu, tot în gramatică (la 28 și apoi la 27 de litere). • scriere alfabétică: substantiv literală, bazată pe un alfabet care redă sunetele de bază ale unei limbi. • scriere gótică: substantiv cu caractere colțuroase, apărute în Apusul Europei în evul mediu. • scriere etimológică: ortografie etimologică ( vezi ortografíe). • scriere caligráfică: substantiv concepută ca preocupare artistică, bazată pe decorațiuni cu frontispicii, cu inițiale ornamentale și cu miniaturi. Este specifică manuscriselor medievale grecești, siriene, georgiene, armene, franceze, italiene, cehe etc. Pentru limba română se poate da ca exemplu substantiv caligrafică cu litere chirilice (slavone), realizată în principalele mănăstiri din Moldova și din Țara Românească în evul mediu (Putna, Neamț, Tismana, Căldărușani etc.). • scriere dictándo: substantiv obișnuită, pe caiete liniate cu linii paralele orizontale, realizată după dictare. • scriere curéntă: substantiv ușoară, curgătoare, fluentă, rapidă. • scriere cursívă: substantiv care imită scrisul de mână; substantiv aplecată spre dreapta. 3. exprimare în scris; compunere, redactare a unui industria textilă • scriere coréctă: substantiv fără greșeli, fără defecte, conformă cu normele lingvistice (ortografice, de punctuație și de redactare). • scriere greșítă: substantiv care nu e conformă cu normele lingvistice (ortografice, de punctuație și de redactare). • scriere lizíbilă (descifrábilă): substantiv care se poate citi și înțelege ușor; substantiv limpede, deslușită. • scriere ilizíbilă (indescifrábilă): substantiv care nu se poate citi și înțelege ușor; substantiv neclară, nedeslușită. • scriere incoeréntă: substantiv fără șir, lipsită de legătură logică între cuvinte și între propoziții. • scriere emfátică: substantiv nenaturală, prețioasă, umflată, bombastică. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRÍERE, scrieri, substantiv feminin Acțiunea de a scrie și rezultatul ei. 1. Reprezentarea sunetelor șl a cuvintelor dintr-o limbă cu ajutorul semnelor grafice; scris. Nu știu, zău, dacă din cele patru clase primare îi mai rămăsese altăceva decît știința scrierii și a cetirii. GANE, N. III 181. Am avut cinste a înfățoșa d-voastre prohorisirile ucenicilor mei în istorie, cetire, scriere, aritmetică. NEGRUZZI, S. I 5. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; scris. vezi caligrafie. Scriere citeață. 2. Fel de a scrie, sistem de semne grafice. Scriere rondă. Scriere ideografică. ♦ (Învechit) Ortografie. (Cu pronunțare regională) Între moldoveni, colaboratorii «Romîniei literare» sînt singuri ce nu au impus romînilor nici gramatica, nici altă scriire după iscodirile închipuirei lor. RUSSO, S. 79. 3. Text scris. Dau aci ca specimen cîteva scrieri și epistole colective și private care mi s-au dat la 1854 de Dumitrache Florescu. GHICA, A. 673. 4. Exprimare în scris, compunere, redactare a unui industria textilă Compunerile sale originale... caracterizează pe omul care știe arta scrierii. BOLINTINEANU, O. 358. ♦ Operă literară sau științifică; compoziție, articol. Pe-atuncea verb reflexiv:emea era înapoiată... De scrieri, sărăcia era neasemănată... Aveam un Odobescu – n-aveam pe cei de azi. MACEDONSKI, O. I 49. De-a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! EMINESCU, O. I 134. [Filimon] a îmbogățit literatura romînă cu două scrieri de un adevărat merit. GHICA, S. A. 80. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRIERE s. 1. (învechit) scrisoare. (scriere literelor alfabetului.) 2. (învechit) scriptură, scrisoare. (Vorbire și scriere.) 3. caligrafiere. (Era talentat la scriere literelor gotice.) 4. (învechit) scrisoare. (scriere au luat-o de la romani.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scris, (învechit) izvodire, redacție, redijare. (scriere unei opere literare.) 6. lucrare, operă, text, (livresc) op, (învechit și popular) scriptură, (învechit) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat scriere la tipografie.) 7. carte, lucrare, operă, tipăritură, tom, volum, (livresc) op. (O scriere voluminoasă.) 8. (literar) scriere dramatică = piesă, lucrare dramatică, operă dramatică. 9. (învechit și popular) slovă. (Descifra cu greutate scriere chirilică.) 10. scris, (rar) scriitură, (învechit și popular) scrisoare, slovă, (învechit) scriptură. (Avea o scriere frumoasă.) 11. grafie, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut scriere.) 12. ortografie, (învechit) scriptură. (Despre scriere limbii române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRÍERE, scrieri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a scrie și rezultatul ei. 2. (concretizat) Sistem de semne grafice convenționale prin care sunt reprezentate în scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (învechit) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (concretizat) Text scris: exprimare în scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (5), scris1 (4). ♦ Operă literară sau științifică. – vezi scrie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRIÉRE, scrieri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a scrie și rezultatul ei. 2. (concretizat) Sistem de semne grafice convenționale prin care sunt reprezentate în scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (învechit) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (concretizat) Text scris: exprimare în scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (5), scris1 (4). ♦ Operă literară sau științifică. – vezi scrie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRÍERE scrierei forme 1) vezi A SCRIE. 2) Sistem de semne grafice. scriere pictografică. 3) Mod de redare a semnelor grafice. scriere cursivă. 4) Creație spirituală fixată pe hârtie scriere literară. scriere științifică. [silabe scri-e-] /v. a scrie Forme diferite ale cuvantului scriere: scrierei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scriere: scríere forme Acțiunea de a scrie, de a face litere: scrierea și citirea. Felu de a scrie, de a face literele: aceste elev are o scriere frumoasă. Carte, operă literară saŭ științifică: autor al multor scrierĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scriere: scriere forme 1. arta de a reprezenta cuvântul prin semne convenite; 2. acțiunea de a scrie; 3. operă literară sau științifică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCRIERE: SCRÍERE substantiv verbal descriere, expunere, încorporare, înfățișare, înrolare, prezentare, recrutare, redare, zugrăvire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scriere: scriere substantiv verbal DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNCORPORARE. ÎNFĂȚIȘARE. ÎNROLARE. PREZENTARE. RECRUTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scriere: scríere substantiv feminin, genitiv dativ articulat scríerii; (feluri, texte) plural scríeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scriere: scríere substantiv feminin, genitiv dativ articulat scríerii; (feluri, texte) plural scríeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCRIERE' SCRIBOMANÍESCRIBURÍScridonSCRÍESCRÍERESCRIETORscriitoáreSCRIITÓRSCRIITORÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scriere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scriere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • scriere pictográfică: substantiv sub forma unor desene – pictograme, ce reprezentau grafic obiecte, fenomene sau întâmplări. • scriere ideográfică: substantiv cu ajutorul unor simboluri denumite ideograme: notare a ideilor prin semne care reprezintă obiectele puse în relație. • scriere hieroglífică: substantiv cu ideograme pictate sau gravate, apărută în antichitatea egipteană pe la anul 3000 î. • scriere hierátică: substantiv hieroglifică apărută în mileniul al III-lea î. • scriere demótică: substantiv hieroglifică cursivă egipteană, simplificată mult și având aspect stenografic, apărută în secolul al VIII-lea î. • scriere cuneifórmă: substantiv ideografică, cu ideograme de forma unor cuie, imprimate în lut, folosită de popoarele mesopotamiene sumerieni, akkadieni, babilonieni, asirieni, alamiți etc. • scriere chinéză: substantiv ideografică folosită de chinezi încă din anul 3000 î. • scriere rúnică: substantiv a vechilor popoare germanice, cu semne – rune – derivate dintr-un alfabet italic de nord, folosită inițial ca substantiv religioasă secretă. • scriere fonétică: ortografie fonetică vezi; substantiv bazată pe folosirea unui sistem de semne, care reprezintă aspectul sonor al cuvintelor dintr-o limbă. • scriere alfabétică: substantiv literală, bazată pe un alfabet care redă sunetele de bază ale unei limbi. • scriere gótică: substantiv cu caractere colțuroase, apărute în Apusul Europei în evul mediu. • scriere etimológică: ortografie etimologică vezi ortografíe. • scriere caligráfică: substantiv concepută ca preocupare artistică, bazată pe decorațiuni cu frontispicii, cu inițiale ornamentale și cu miniaturi. • scriere dictándo: substantiv obișnuită, pe caiete liniate cu linii paralele orizontale, realizată după dictare. • scriere curéntă: substantiv ușoară, curgătoare, fluentă, rapidă. • scriere cursívă: substantiv care imită scrisul de mână; substantiv aplecată spre dreapta. Exprimare în scris; compunere, redactare a unui industria textilă • scriere coréctă: substantiv fără greșeli, fără defecte, conformă cu normele lingvistice ortografice, de punctuație și de redactare. • scriere greșítă: substantiv care nu e conformă cu normele lingvistice ortografice, de punctuație și de redactare. • scriere lizíbilă descifrábilă: substantiv care se poate citi și înțelege ușor; substantiv limpede, deslușită. • scriere ilizíbilă indescifrábilă: substantiv care nu se poate citi și înțelege ușor; substantiv neclară, nedeslușită. • scriere incoeréntă: substantiv fără șir, lipsită de legătură logică între cuvinte și între propoziții. • scriere emfátică: substantiv nenaturală, prețioasă, umflată, bombastică. Scriere literelor alfabetului. Vorbire și scriere. Era talentat la scriere literelor gotice. Scriere au luat-o de la romani. Scriere unei opere literare. A prezentat scriere la tipografie. O scriere voluminoasă. Descifra cu greutate scriere chirilică. Avea o scriere frumoasă. I-a recunoscut scriere. Despre scriere limbii române. Scriere literelor alfabetului. Vorbire și scriere. Scriere au luat-o de la romani. Descifra cu greutate scriere chirilică. Avea o scriere frumoasă. I-a recunoscut scriere. Despre scriere limbii române. SCRÍERE scrierei forme 1 vezi A SCRIE. Scriere pictografică. Scriere cursivă. 4 Creație spirituală fixată pe hârtie scriere literară. Scriere științifică. |
GRAMATICA cuvântului scriere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scriere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scriere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scriere? Vezi cuvântul scriere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scriere?[ scri-e-re ] Se pare că cuvântul scriere are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scriere Inţelegi mai uşor cuvântul scriere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLiterar scriere dramatică = piesă, lucrare dramatică, operă dramatică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scriere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu amănuntul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scriere are forma: scríeri
