 | as |
|
| Scormoni [ scor-mo-ni ] VEZI SINONIME PENTRU scormoni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scormoni în mai multe dicționareDefinițiile pentru scormoni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scormoni (forma la infinitiv) A scormoni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCORMONI: SCORMONÍ, scormonesc, verb IV. 1. intranzitiv A scotoci, a cotrobăi; a răscoli, a răvăși prin toate ascunzișurile, cercetîndu-le sau căutînd ceva; prin extensie a căuta. Îndată începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. Căutară, scormoniră, Pe Ilincuța găsiră. ȘEZ. III 211. • figurat Astăzi omul scormonește peste tot și urmele lui se văd în tot locul. STĂNOIU, C. I. 159. • tranzitiv (Complementul indică locul unde se caută) Ele stau retrase în codri, ei vin de la sate și orașe și le scormonesc vizuinele. DELAVRANCEA, O. II 114. • reflexiv [Băiatul] se scormoni în brîu, iute ca o șopîrlă, smulse un cuțit lung, pescăresc, cu mînerul de os crestat, și se repezi la moș Gheorghe. DUMITRIU, N. 222. Un flăcău înalt, cu sacul legat dinainte, cu picioarele goale, scoase dintr-o pungă cu floricele un ban de zece. Ceilalți tovarăși își puseră bicele jos și începură să se scormonească prin buzunare. DUNĂREANU, CH. 19. ♦ tranzitiv A pătrunde (cu privirea), a scruta. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi verb reflexiv:ut să-l cîntărească definitiv, dintr-o dată. Avea niște ochi negri atît de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gîndurile. REBREANU, R. I 81. Făcu doi pași, oprindu-se pentru a scormoni sala magnetizată. BART, E. 152. 2. tranzitiv A scoate ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit). Scormoni îndată o sticlă, o clăti cu apă și plecă... după rachiu. REBREANU, I. 87. • figurat Întîmplarea cu mine și cu Naum. Îți mai amintești?... – Puțin... Foarte vag... încercă Lipan să-și scormonească amintirile. C. PETRESCU, C. vezi 105. Clipele curgeau greoaie, scormonind din sufletul meu atîtea amintiri, pe care cu durere le povestesc. DUNĂREANU, N. 30. • reflexiv pasiv Desigur că-i foarte ușor să osîndim pe alții. Procesele acestea, domnilor judecători, se vor scormoni iar, mîne. Vom rămînea cu conștiința plină de umbră cît vom trăi. CAMILAR, N. I 356. ♦ (Rar; complementul indică o ființă) A mișca din loc, a face să iasă din adăpost, din ascunzătoare; a stîrni, a scorni. Cînd se nimerea să scormonească verb reflexiv:eo prepeliță adăpostită sub snop, el se lua după ea, și mare îi era mirarea că n-a prins-o din zbor. SLAVICI, O. I 238. • reflexiv Apoi nici să stăm pînă te scormonești tălică... îl întrerupse Nicolaie. REBREANU, R. II 112. Apoi se luă lupul și aduse apă vie și apă tare; cu apa cea vie mi-l învie, iar cu cea tare mi-l întări... Apoi se duse lupul. Dup-aceea se scormoni și Crîncul, vînătoriul. – Doamne, dar greu am mai dormit! RETEGANUL, P. III 49. 3. tranzitiv (Cu complementul «pămînt», «țărînă») A răscoli în adînc, zgîriind, rîcîind, brăzdînd, săpînd. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul. Unde-și au părinții lor mormîntul. BENIUC, vezi 10. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pămîntul. REBREANU, R. II 198. Cît colo plesnește un groaznic obuz de calibru uriaș și țăndările lui scormonesc aprig țărîna. ODOBESCU, S. III 565. • figurat Lăutarii scormoneau ascunzișurile inimii. GALACTION, O. I 134. ♦ intranzitiv (Despre păsări) A scurma. Cîrduri de galițe scormoneau și ciuguleau. REBREANU, R. I 145. ♦ figurat (Cu privire la sentimente, stări sufletești) A ațîța, a aprinde, a zădărî, a zgîndări. [Herdelea] ca să-și scormonească avîntul, reciti tot articolul, mormăind și cu glas tare cîte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. REBREANU, R. I 243. El mi i-a zăpăcit, mi i-a ațîțat și le-a scormonit toate nemulțumirile. id. R. II 13. Dacă nu venea să-l întîmpine durerea din afară, el știa să și-o scormonească singur. CARAGIALE, O. III 237. • Expresia: A-l scormoni la inimă = a-l tulbura, a-l neliniști, a-l nemulțumi, a nu-i da pace; a-l rîcîi la inimă. (Atestat în forma scormoli) Moș Roată... spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. 4. intranzitiv figurat A scobi într-o materie dură; a sfredeli. Numai cîteva zeci de metri de la malul lui, se află un munte roșiatic și ciudat, în care de dimineața pînă seara oamenii scormonesc cu dinamită. BOGZA, C. O. 254. În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor parcă i-ar fi scormonit un pumnal. REBREANU, P. S. 74. ♦ A cizela, a șlefui. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau... subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. 5. tranzitiv A amesteca. Începu să toarne apă fiartă peste sămînță. Filică o scormonea c-un băț, ajutînd apei să pătrundă pînă-n fund. MIHALE, O. 492. – prezent industrie și: scórmon (STANCU, despre 15, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131, ODOBESCU, S. II 411). – Variantă: (Moldova) scormolí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCORMONI: SCORMONÍ, scormonesc, verb IV. 1. Întranz. și tranzitiv A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a controbăi; prin generalizare a căuta. • reflexiv Se scormonește în buzunare. ♦ tranzitiv figurat A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. tranzitiv A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. tranzitiv A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ figurat A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. • Expresia: A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. intranzitiv A scobi într-un material dur; a sfredeli. [prezent industrie și scórmon. – Variante: (regional) scormolí verb IV] – Et. nec. conform scurma, răscoli. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCORMONI: SCORMONI verb 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scotoci, a umbla, (popular) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Moldova) a bîrcîi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Banat) a cobîrlui, (Moldova și Bucovina) a cociobăi, (Muntenia) a scofeli, (învechit) a scorteli. (Nu mai scormoni prin lucrurile mele!) 2. a răscoli, a zgîndări, (popular) a scociorî. (scormoni jarul ca să se întețească focul.) 3. a se scobi, (popular) a se scociorî, (învechit și regional) a se scorbeli, (regional) a se scofeli. (Nu te mai scormoni în nas!) 4. a rîcîi, a scurma, (rar) a scotoci, (învechit, popular și fam.) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a răcăli, a rășchia, a scodormoli, (prin Moldova) a rîcălui, (Transilvania și Maramures) a scorni. (Găinile scormoni pămîntul.) 5. a scurma, (popular) a săpa, (regional) a dricui. (Porcul scormoni cu rîtul în noroi.) 6. a scorni, a stîrni, (popular) a scociorî. (scormoni vînatul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCORMONI: SCORMONÍ, scormonesc, verb IV. 1. intranzitiv și tranzitiv A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; prin generalizare a căuta. • reflexiv Se scormonește în buzunare. ♦ tranzitiv figurat A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. tranzitiv A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. tranzitiv A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ figurat A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. • Expresia: A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. intranzitiv A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [prezent industrie și scórmon. – Variante: (regional) scormolí verb IV] – Et. nec. conform scurma, răscoli. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scormoni: scormoní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scormonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scormoneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scormoneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scormoni: scormoní (a scormoni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scormonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scormoneá; conjunctiv prezent 3 să scormoneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCORMONI: SCORMONÍ verb vezi ațâța, deștepta, iscodi, scruta, scula, stârni, trezi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scormoni: scormoni verb vezi AȚÎȚA. DEȘTEPTA. ISCODI. SCRUTA. SCULA. STÎRNI. TREZI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCORMONI' școrlítscormocílăscormoléscSCORMOLÍSCORMONÍscormoníciSCORMONÍRESCORMONÍTSCORMONITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scormoni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scormoni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu mai scormoni prin lucrurile mele! 2. Scormoni jarul ca să se întețească focul. Nu te mai scormoni în nas! 4. Găinile scormoni pămîntul. Porcul scormoni cu rîtul în noroi. Scormoni vînatul. Scormoni jarul ca să se întețească focul. Porcul scormoni cu râtul în noroi. Scormoni vânatul. Scormoní a scormoni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scormonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scormoneá; conjunctiv prezent 3 să scormoneáscă. |
GRAMATICA cuvântului scormoni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scormoni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scormoni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE scormoni? Vezi cuvântul scormoni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scormoni?[ scor-mo-ni ] Se pare că cuvântul scormoni are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scormoni Inţelegi mai uşor cuvântul scormoni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-l scormoni la inimă = a-l tulbura, a-l neliniști, a-l nemulțumi, a nu-i da pace; a-l rîcîi la inimă A scormoni la inimă = a tulbura pe cineva, a neliniști, a nemulțumi A scormoni la inimă = a tulbura pe cineva, a neliniști, a nemulțumi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scormoni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma bun ajunsul!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
