Definiție scoica de margaritar

Cautăm definiția cuvântului scoica de margaritar în mai multe dicționare

Definițiile pentru scoica de margaritar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRITAR:
MĂRGĂRITÁR, mărgăritare, substantiv neutru

1. Boabă, mărgea rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare, cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor moluște (prin secretare de carbonat de calciu în jurul unor corpuri străine) și care este folosită ca podoabă de preț; perlă. Purta barișul alb cu două mărgăritare prinse de carnea urechii. ARGHEZI, P. T. 116. Stofe cu fir Și cu mărgăritar. ALECSANDRI, P. I 148. Un inel bizantin mare de aur, cu un rubin și mărgăritare. BOLLIAC, O. 268. Ce-i lipsește chelului (sau chelbosului)? Tichie (sau scufie) de mărgăritar vezi tichie.
• figurat Colecții vechi, reviste prăfuite, Vă răsfoiesc... Înduioșat, cu mîna tremurînd, Adun mărgăritare risipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56. Veselul Alecsandri... înșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază. EMINESCU, O. I 32.
♦ Ceea ce seamănă sau se poate compara ca formă, culoare sau strălucire cu un mărgăritar (1). Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit. TOPÎRCEANU, B. 69. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase. EMINESCU, N. 3.

2. Pietriș mărunt (folosit în diverse lucrări de construcție sau pentru așternut în curți, pe alei etc.). (figurat) în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, P. A. 114.

3. Vîsc care crește pe stejari, avînd fructele în forma unor bobițe ovale, galbene și frunzele căzătoare (Loranthus europaeus); mărgărit (2), vîsc de stejar.

4. Lăcrimioară.

– plural și: mărgăritaruri (GORJAN, H.II 49), (m.) mărgăritari (MACEDONSKI, O. I 213, COȘBUC, P. I 68).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MĂRGĂRITAR

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRITAR:
MĂRGĂRITÁR, (1,

2) mărgăritare, substantiv neutru, (3,

4) mărgăritari, substantiv masculin

1. substantiv neutru Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț; perlă, mărgărit1.
• locuțiune adjectiv De mărgăritar = împodobit, bătut, incrustat cu mărgăritare (1).
♦ figurat Lucru fără cusur, de mare valoare.

2. substantiv neutru Pietriș mărunt folosit la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru a fi așternut pe alei etc.

3. S. m. (botanică) Lăcrămioară, cerceluș (2).

4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene; vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus).

– Din limba neogreacă margaritári.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂRGĂRITAR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRITAR:
MĂRGĂRITÁR, (1,

2) mărgăritare, substantiv neutru, (3,

4) substantiv masculin

1. substantiv neutru Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă.
• locuțiune adjectiv De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1).
♦ figurat Lucru fără cusur, de mare valoare.

2. substantiv neutru Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc.

3. S. m. (botanică) Lăcrimioară, cerceluș.

4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus)

– Din limba neogreacă margaritári.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

mărgăritar

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărgăritar:
mărgăritar n.

1. globul de un alb argintiu; produs de unele scoici de mare și întrebuințat ca piatră scumpă; a înșira la mărgăritare, a spune la basme: boierul făcu clacă, adunând pe toți copiii și fetele din sat ca să înșire la mărgăritare ISP.;

2. figurat ce e mai bun în felul său: poezia aceasta e un mărgăritar;

3. de coloarea albă a mărgăritarului: dinți de mărgăritar;

4. colecțiunea cuvântărilor St-lui Ioan Gură-de-aur.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂRGĂRITAR

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRITAR:
MĂRGĂRITAR s.

1. perlă, (învechit și popular) mărgărit.

2. (botanică; Convallaria majalis) lăcrimioară, mărgăritărel, (popular) mărgărit, (regional) clopoțel, suflețel.

3. (botanică; Loranthus europaeus) vîsc, (regional) mărgărit.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mărgăritar

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărgăritar:
!mărgăritár (învechit, popular) substantiv masculin / substantiv neutru, plural m. mărgăritári/n. mărgăritáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mărgăritar

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărgăritar:
mărgăritár (perlă) substantiv neutru, plural mărgăritáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scoică de mărgăritar

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scoică de mărgăritar:
scóică de mărgăritár substantiv feminin + prepoziție + substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mărgăritar

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărgăritar:
mărgăritár (botanică) substantiv masculin
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'SCOICA DE MARGARITAR'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

GRAMATICA cuvântului mărgăritar?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărgăritar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărgăritar poate fi: substantiv, adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mărgăritar sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul mărgăritar are forma: mărgăritáre

CUM DESPART ÎN SILABE mărgăritar?

Vezi cuvântul mărgăritar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărgăritar?

[ măr-gă-ri-tar ]
Se pare că cuvântul mărgăritar are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL mărgăritar

Inţelegi mai uşor cuvântul mărgăritar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

locuțiune adjectiv De mărgăritar = împodobit, bătut, incrustat cu mărgăritare 1

locuțiune adjectiv De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare 1

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărgăritar

VEZI SINONIME PENTRU mărgăritar PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a face educație cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
aparat care transformă energia luminoasă în energia unor curenți electrici; fotocelulă
priamus
a educa pe cineva
sufix adjectival; conform limba engleză, limba franceza cytosine mw, tlf
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?