 | as |
|
| Scoarţă [ sco-ar-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU scoarţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scoarta în mai multe dicționareDefinițiile pentru scoarta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ, scoarțe, substantiv feminin 1. Înveliș extern al tulpinilor, ramurilor, lujerelor și rădăcinilor lemnoase; coajă. Auzirăm peste o vale, undeva, ciocănitoarea cea mare de munte, duruind sonor în scoarța copacilor. SADOVEANU, O. VIII 14. Potrivea scoarța întreagă a unui brad despoiat, pe acoperămîntul tupilat al stînii zdruncinate de furtună. HOGAȘ, M. N. 190. Într-o scoarță de copac O să bată tica-tac Tactul, ghionoaia. COȘBUC, P. I 301. • (În metafore și comparații) Pieptarul de piele de căprioară și, dedesubt, cămașa de in erau scoarță de sînge închegat. SADOVEANU, O. I 17. Tunicile foșnesc la fiecare mișcare aspru, fiindcă de patru zile, de cînd le înmoaie prin noroaie... s-au întărit scoarță. C. PETRESCU, Î. II 33. Cu guler nalt, pînă la urechi, cusut scoarță. GHICA, la TDRG. • Expresia: Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine, de bună-cuviință. S-a trece ea și asta; obraz de scoarță, și las-o moartă-n popușoi. CREANGĂ, A. 51. Mamă (sau soră) de scoarță = mamă (sau soră) vitregă. Această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță și de mama vitrigă. CREANGĂ, P. 283. 2. Învelișul exterior, tare al globului pămîntesc; coajă care se formează la suprafața pămîntului după ploi mari, urmate de secetă. 3. (De obicei determinat prin «cerebrală») Partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță cenușie. Scoarța coordonează toate funcțiunile organismului. DANIELOPOLU, forme N. II 252. 4. Îmbrăcăminte rigidă a unei cărți, a unui caiet etc.; copertă. Pe masă se aflau foile dactilografiate și broșura, cu scoarțele roșii, sub o cămașă banală de dosar. C. PETRESCU, A. 353. Albumul ei cu scoarțe violete E plin de cărți poștale ilustrate. TOPÎRCEANU, P. 209. Vechiul lui caiet... ale cărui scoarțe vinete, pătate de stearină, îi aduceau aminte nopți de neodihnă. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. • Expresia: Din scoarță în scoarță = de la prima pînă la ultima pagină, de la început pînă la sfîrșit, în întregime. Îmbulzeala la ranguri era atît de mare, că se umpluse din scoarță în scoarță condica pitacului domnesc. GHICA, S. 37. Ce batjocură să mă puie pe mine... să învăț a b c! pe mine care înțelegeam pe Erodian, din scoarță în scoarță! NEGRUZZI, S. I 7. 5. (Determinat uneori prin «de car») Perete de scînduri cu care se înlocuiesc loitrele carului cînd se transportă material granular. 6. Țesătură groasă, de obicei de lînă, lucrată cu diferite modele și flori, care se așterne pe pat, pe dușumea etc.; covor. Lumina se pierdea, fără urmă, în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, N. 34. Iordache și Profira se culcară amîndoi în carul larg, plin de scoarțe și de cojoace. GALACTION, O. I 286. Frumoasele țesături și cusături ce se fac... pe învelitori (velințe, lăicere, scoarțe). ODOBESCU, S. II 107. – plural și: (6) scorțuri (SADOVEANU, B. 94). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ (latina scortea) substantiv feminin 1. (botanică) Coajă (1). 2. Scoarta terestră = înveliș extern solid al Pământului, cu o grosime care variază între 5 și 8 km sub oceane (unde cuprinde o pătură bazaltică și una subțire sedimentară) și între 30 și 80 km în regiunea continentală (unde prezintă trei pături groase: sedimentară, granitică și bazaltică). La partea inferioară este delimitată de mantaua Pământului prin suprafața de discontinuitate Mohorovičič. Scoarta de alterare = strat foarte subțire de la suprafața litosferei (cu grosimi de câțiva m până la zeci de m, uneori chiar până la 100 m) în care, sub acțiunea agenților externi (insolație, alternanță îngheț-dezgheț, apă din precipitații, rădăcinile plantelor, microorganisme, etc.), au loc procese de dezagregare și alterare, ducând la formarea unui material afânat, permeabil, cu proprietăți noi, față de rocile din care provine. Constituie materialul pe care se formează solul. 3. (anatomie) Scoarta cerebrală = pătură de substanță nervoasă cenușie, situată la suprafața emisferelor cerebrale, care se dezvoltă progresiv pe scara filogenetică, atingând gradul maxim la om. Scoarta c. reprezintă nivelul cel mai înalt de integrare a funcțiunilor organismului și de adaptare a acestuia la mediu, substratul material al activității psihice. Celulele și fibrele substantiv c. au o dispoziție stratificată și o organizare complexă, caracteristică pentru diferitele sale regiuni. Sin. cortex cerebral. 4. Copertă exterioară tare a unei cărți, a unui registru etc. 5. Denumire dată covoarelor țesute în tehnica chilimului, cu urzeală din lână sau bumbac și băteală din lână. Scoarta au în România o importanță funcție ornamentală în interiorul locuințelor țărănești; se aștern pe pat, pe lavițe etc. sau se atârnă pe perete. Din punct de vedere decorativ, ele se diferențiază în funcție de zonă și de perioada în care au fost lucrate. Ornamentele sunt geometrice, vegetale sau figurative. Cromatic ele sunt foarte variate (negru, roșu, verde, galben, alb în diverse tonuri). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ, scoarțe, substantiv feminin 1. Înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. • Expresia: Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință. (regional) Mamă (sau soră) de scoarță = mamă (sau soră) vitregă. 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă. 3. (anatomie; în sintagma) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță nervoasă cenușie. 4. Copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc. • Expresia: Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime. 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe. 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână. – latina scortea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ, scoarțe, substantiv feminin 1. Țesut protector (gros și tare) care acoperă tulpina și rădăcina plantelor; coajă. • Expresia: Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință. (regional) Mamă (sau soră) de scoarță = mamă (sau soră) vitregă. 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă. 3. (anatomie; în sintagma) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță nervoasă cenușie. 4. Copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc. • Expresia: Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime. 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe. 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână. – latina scortea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SCOARȚA: SCOARȚA, comerț în jud. Gorj, situată în deprindere Târgu-Jiu-Cărbunești, la poalele de NE ale dealului Bran; 4.959 locuțiune (2005). Stație (în satul Copăcioasa) și halte de c. forme (în satele Scoarța și Budieni), inaugurate la 1 iul. 1888. În satul Budieni se află biserica Sfinții Trei Ierarhi (1832), iar în satele Piteștii din Deal, Copăcioasa, Lazuri, Colibași, Lintea și Bobu, bisericile de lemn Sf. Treime (1700), Buna Vestire și Izvorul Tămăduirii (1719, renovată în 1797 și 1870), Duminica Tomei (1740), Sf. Nicolae (1781), Sf. Gheorghe (1798) și Nașterea Maicii Domnului-Gorgaia (ante 1860). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ scoartae forme 1) Strat exterior care acoperă tulpinile și ramurile plantelor lemnoase; coajă. • Cu obraz de scoarta lipsit cu totul de rușine. Mamă (sau soră) de scoarta mamă (sau soră) vitregă. scoarta terestră învelișul solid al Pământului. scoarta cerebrală strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanță cenușie.) 2) Copertă tare a unei cărți. • A citi din scoarta în scoarta a citi de la început până la sfârșit. 3) popular Covor de lână. 4) învechit Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței făcute din scânduri și folosite în loc de loitre. /<lat. scortea Forme diferite ale cuvantului scoarta: scoartae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOARȚĂ substantiv 1. (Dm; Ștef); – zis și Scorțea (16 B V 109; AO XVIII 135). 2. Scorțeș comis (Sd IV), zis și Scoarțeș (verb reflexiv:; Sd XI 86) etc., și Coarteș, socrul lui Costin postelnic (HI XI 45). 3. Scorțul, olt. (16 B VI 338). 4. Scorț/ăscu (Tec II; Ur XXII 218); -escu (Arh); -ești substantiv (C Ștef); -ăuți, substantiv, mold. 1407 (Glos) -eni ss.; -eanu fam. (< Scorțeni s.). 5. Scorțarul s. 6. Toader Scorțești (sic), comis, mold. 1663 (RI XII 237). 7. + -un: Scorțun moșn. (AO X 129). Scorți, despre (Cat Br). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOARȚĂ s. 1. (botanică) coajă. (scoarta unui trunchi de arbore.) 2. (anatomie) scoarță cerebrală = cortex cerebral. 3. (geologie) litosferă. (scoarta a pămîntului.) 4. copertă, învelitoare, (învechit și regional) tartaj, (regional) tablă. (scoarta a unei cărți.) 5. covor, (rar) săndulie, (popular) velință, (învechit și regional) tapet, (regional) lăicer, (prin Transilvania și Banat) tehip, (Transilvania și Maramures) țol. (scoarta de perete.) 6. chilim. (O scoarta înflorată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCOARȚĂ: SCOÁRȚĂ substantiv verbal așchie, coajă, crustă, pojghiță, portmoneu, portofel, rogojină, scândură, surcea, surcică, ștaif, țandără. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scoarță: scoarță substantiv verbal AȘCHIE. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIȚĂ. PORTMONEU. PORTOFEL. ROGOJINĂ. SCÎNDURĂ. SURCEA. SURCICĂ. ȘTAIF. ȚANDĂRĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scoarță: scoárță substantiv feminin, genitiv dativ articulat scoárței; plural scoárțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scoarță: scoárță substantiv feminin, genitiv dativ articulat scoárței; plural scoárțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru scoarță: scoarță, scoarțe substantiv feminin (argoul lumii interlope) buzunar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCOARTA' scoánăscoárdăscoárescoárnăSCOÁRȚĂSCOÁTESCOÁTEREscobáciSCOBÁI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scoarță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scoarță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCOÁRȚĂ scoarțăe forme 1 Strat exterior care acoperă tulpinile și ramurile plantelor lemnoase; coajă. • Cu obraz de scoarță lipsit cu totul de rușine. Mamă sau soră de scoarță mamă sau soră vitregă. Scoarță terestră învelișul solid al Pământului. Scoarță cerebrală strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanță cenușie. • A citi din scoarță în scoarță a citi de la început până la sfârșit. Scoarță unui trunchi de arbore. Scoarță a pămîntului. Scoarță a unei cărți. Scoarță de perete. O scoarță înflorată. Scoarță de perete. O scoarță înflorată. |
GRAMATICA cuvântului scoarță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scoarță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scoarță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scoarţă? Vezi cuvântul scoarţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scoarţă?[ sco-ar-ţă ] Se pare că cuvântul scoarţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scoarță Inţelegi mai uşor cuvântul scoarță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine, de bună-cuviință Mamă sau soră de scoarță = mamă sau soră vitregă Din scoarță în scoarță = de la prima pînă la ultima pagină, de la început pînă la sfîrșit, în întregime Terestră = înveliș extern solid al Pământului, cu o grosime care variază între 5 și 8 km sub oceane unde cuprinde o pătură bazaltică și una subțire sedimentară și între 30 și 80 km în regiunea continentală unde prezintă trei pături groase: sedimentară, granitică și bazaltică De alterare = strat foarte subțire de la suprafața litosferei cu grosimi de câțiva m până la zeci de m, uneori chiar până la 100 m în care, sub acțiunea agenților externi insolație, alternanță îngheț-dezgheț, apă din precipitații, rădăcinile plantelor, microorganisme, etc Cerebrală = pătură de substanță nervoasă cenușie, situată la suprafața emisferelor cerebrale, care se dezvoltă progresiv pe scara filogenetică, atingând gradul maxim la om Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință Regional Mamă sau soră de scoarță = mamă sau soră vitregă Anatomie; în sintagma Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță nervoasă cenușie Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință Regional Mamă sau soră de scoarță = mamă sau soră vitregă Anatomie; în sintagma Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță nervoasă cenușie Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime Anatomie scoarță cerebrală = cortex cerebral Anatomie scoarță cerebrală = cortex cerebral |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scoarță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pantaura, adverb regional; în expresie a umbla pantaura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scoarță are forma: scoárțe
