 | as |
|
| Scîrţ [ scîrţ ] VEZI SINONIME PENTRU scîrţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scirt în mai multe dicționareDefinițiile pentru scirt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCÎRȚ: SCÎRȚ interjecție (Și în forma scîrți) 1. Onomatopee care redă zgomotul ascuțit, strident produs de scîrțîitul ușilor, roților etc. Cea mai mare din surori, care era păstrătoarea cheilor, băgă cheia în broasca ușii și, întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. • Expresia: Hîrți încoace (sau încolo), scîrți încolo vezi hîrți1. ♦ (Adesea repetat) Redă scîrțîiturile alternative ale unui lucru care se mișcă cînd într-un sens, cînd într-altul. Hașca, clătinată de vînt, mai face iarăși scîrț, scîrț. SBIERA, P. 2. 2. (Mai ales repetat) Onomatopee care redă zgomotul caracteristic produs uneori de încălțăminte în timpul mersului. Cizmele oglindă, lună. Sabia: zdronc-zdronc... Cizmele: scîrț-scîrț. STANCU, despre 308. ♦ (Substantivat, m.) Adaos sau potriveală la încălțăminte, pentru a o face să scîrțîie în timpul mersului. Tăsică e grefier la judecătorie, e acritură. Umblă îmbrăcat nemțește, cu scîrț la pantofi. STANCU, despre 87. Începu să coboare scările în spirală cu oribilele lui ghete cu scîrț. C. PETRESCU, C. vezi 289. Numai scîrți uitase Pavel să puie... și pentru asta rău s-a stricat inima lui Mogorogea. CREANGĂ, A. 103. 3. (Familiar, exclamație de dezaprobare sau de dispreț față de afirmația cuiva) Da de unde, vorbă să fie. – Variantă: scîrți interjecție Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scîrț: scîrț, interjecție – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Variante scîrță. Creație expresivă, conform pîrț. – derivat scîrțîi (variantă scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr. cărținescu, cărținire), verb (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), conform limba bulgară (s)kărcam (Conev 95), limba cehă skŕećeti, limba neogreacă ϰριτσανίζω (› mr.), italiana scricciolare, germana kratzen; cherțăni, verb (a țipa); scîrțîială (variantă scîrțîitură), substantiv feminin (faptul de a scîrțîi, zgomot ascuțit); scîrțîitoare, substantiv feminin (duruitoare, huruitoare). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCÎRȚ: SCÎRȚ substantiv (rar) scîrțîitoare. (scirt la încălțăminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCIRT' ScironSCIRPUSscîrșSCÎRȘNITÓRscîrțSCÎ́RȚAscîrța-scîrțascîrțácSCÎ́RȚAI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCÎRȚ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scîrţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ScÎrȚ la încălțăminte. |
GRAMATICA cuvântului SCÎRȚ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scîrţ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCÎRȚ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scîrţ? Vezi cuvântul scîrţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scîrţ?[ scîrţ ] Se pare că cuvântul scîrţ are o silabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de dar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
