 | as |
|
| Scî́rbă [ scî́-rbă ] VEZI SINONIME PENTRU scî́rbă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scirba în mai multe dicționareDefinițiile pentru scirba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCÎ́RBĂ: SCÎ́RBĂ, scîrbe, substantiv feminin 1. Aversiune mare (fizică sau morală), dezgust, repulsie, greață. silă. Dădu cu piciorul în cuțit, cu scîrbă. DUMITRIU, N. 248. Cînd văzu... pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremue de scîrbă. ISPIRESCU, L. 213. • Expresia: A-i fi (sau a i se face) cuiva scîrbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva o scîrbă (de ceva) = a-i fi (sau a i se face cuiva) silă (de ceva); a simți repulsie, aversiune, a se scîrbi. Mă văzui în oglindă, fără să verb reflexiv:eau, și mi se făcu scîrbă de figura mea pălmuită, ca de fața unui laș. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Cînd Radu a înțeles de ce e vorba, l-a prins o scîrbă nestăpînită de casa în care se afla și s-a hotărît cu orice preț să plece de acolo. id. O. A. I 91. Văzînd în capul arăpoaicei ce nu mai văzuse de cînd o făcuse mă-sa, i se făcu scîrbă și îi veni să scuipe. ISPIRESCU, L. 398. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă silă, prin extensie spaimă, groază. (Personificat) Frații tăi au dovedit că nu au inimă într-înșii... Doar tu să fii mai viteaz, dar parcă tot nu-mi vine a crede... mi-i nu cumva să te întîlnești cu scîrba în drum și să dai și tu cinstea pe rușine. CREANGĂ, P. 193. 2. (Familiar) Ființă murdară, dezgustătoare, om josnic, mîrșav; prin extensie ființă neînsemnată, de nimic. Scîrbele din sobor au făcut iar panoramă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 30. (Folosit ca epitet, urmat de determinări introduse prin prep «de») Ne-au dat rușii ceva, un praf... de se toarnă pe baltă și mor scîrbele de țînțari. Și ouăle le mor. DUMITRIU, N. 236. ♦ Faptă urîtă, nedemnă, reprobabilă; ticăloșie, nelegiuire. Nu! nu! copilă. De-așa scîrbă m-oi feri. Nu te dă de voie bună... Te voi cuceri! Dar să fur ce-mi este dreptul, să te fur că nu-mi ești dată, Nu! nu verb reflexiv:eau! Această faptă pe-amîndoi ar fi o pată. DAVILA, vezi vezi 106. ♦ (La plural ) Vorbe murdare, triviale, obscene; ocări, înjurături. Pirgu se aprinse de o mînie grozavă, de care, ca să se ușureze, icni pe nerăsuflate un potop de scîrbe. M. I. CARAGIALE, C. 24. 3. (Regional) Întristare, mîhnire, amărăciune; dezolare. Vinul e bun și la bucurie și la scîrbă. SADOVEANU, Z. C. 5. La gîndul acesta, intra în rărunchii lui o scîrbă fără margini, în care i se topea toată vlaga și toată dorința să iasă la lumină, nepătat cum se știa. POPA, vezi 80. Au rămas de-acum singur acasă, zdrobit de scîrbă, atît pentru pierderea păserii cît și pentru îndepărtarea băiețelului său. SBIERA, P. 72. ♦ Grijă, necaz, nenorocire, năpastă. Griji multe ne-au bîntuit; una singură mai aspră am avut acum cu fiul nostru: am dovedit-o și pe aceea; astăzi am pus popas scîrbelor. SADOVEANU, Z. C. 164. De aceea m-am gîndit... să vă scap din toate scîrbele și să facem o dreptate mare. C. PETRESCU, Î. II 12. Tuturor le pare bine C-au venit scîrba la mine. SEVASTOS, C. 222. 4. (Învechit și arhaizant) Mînie, furie; dușmănie. Balaban a primit poruncă... să dobîndească îndărăt, prin orice mijloace, acele cărți, scrise leșilor într-un ceas de scîrbă. SADOVEANU, Z. C. 103. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scîrbă: scîrbă substantiv verbal AMĂRĂCIUNE. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CHIN. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DURERE. DUȘMĂNIE. FRICĂ. FURIE. GELOZIE. GÎLCEAVĂ. GROAZĂ. INVIDIE. ÎNCERCARE. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. ÎNTRISTARE. ÎNVERȘUNARE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÎHNIRE. MÎNIE. NECAZ. NEÎNȚELEGERE. NEMULȚUMIRE. NEPLĂCERE. OROARE. OSTILITATE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SPAIMĂ. SUFERINȚĂ. SUPĂRARE. TEAMĂ. TEMERE. TEROARE. TRISTEȚE. URĂ. verb reflexiv:AJBĂ. verb reflexiv:ĂJMĂȘIE. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scîrbă: scîrbă (-be), substantiv feminin- 1. (învechit, Moldova, Transilvania) Supărare, chin, amar. – 2. (Moldova) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greață silă. limba slavă (veche) skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Șeineanu, Semasiol., 215), conform limba bulgară skrăb, limba slovenă skrb. – derivat scîrbavnic (variantă scîrbelnic), adjectiv (Moldova, respingător); scîrbi (variantă învechit oscîrbi), verb (învechit, a mîhni, a necăji; reflexiv, învechit, a se întrista; reflexiv, a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adjectiv (respingător; nesuferit, iritabil), în Muntenia Forme diferite ale cuvantului scirba: scirba-be Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCÎRBĂ: SCÎRBĂ substantiv aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, silă, (livresc) repugnanță, (rar) nesuferire, (popular și fam.) lehamite, (învechit) urît, (popular figurat) saț. (Simte o scirba de nedescris pentru...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scî́rbă: scî́rbă forme, plural e (vechea slavă skrŭbĭ, chin, grijă, întristare, limba bulgară skrŭbĭ, întristare, sîrb. skrb, limba rusă skorbĭ). Întristare, măhnire, inimă rea: a murit de scîrbă. Greață, dezgust: mĭ-e scîrbă de el. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCIRBA' SCIÓLTOSCIPIOScipionescîrscîrbăSCÎRBÁVNICSCÎRBÉLNICscîrbelnițăscîrbésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scî́rbă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scî́rbă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simte o scî́rbă de nedescris pentru. |
GRAMATICA cuvântului scî́rbă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scî́rbă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scî́rbă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scî́rbă? Vezi cuvântul scî́rbă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scî́rbă?[ scî́-rbă ] Se pare că cuvântul scî́rbă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scî́rbă Inţelegi mai uşor cuvântul scî́rbă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i fi sau a i se face cuiva scîrbă sau a-l prinde ori a-l cuprinde pe cineva o scîrbă de ceva = a-i fi sau a i se face cuiva silă de ceva; a simți repulsie, aversiune, a se scîrbi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
