 | as |
|
| Scînteia [ scîn-te-ia ] VEZI SINONIME PENTRU scînteia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scinteia în mai multe dicționareDefinițiile pentru scinteia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCÎNTEIA: SCÎNTEIÁ, scînteiez, verb I. intranzitiv 1. A licări ca o scînteie (care apare și dispare), a străluci, a luci, a sclipi. Privirea lui s-a dus mai departe, spre oglinzile rîului, care scînteiau printre lunci și spre munții încununați de cețuri albăstrii. SADOVEANU, N. P. 8. Pe frunzele pomilor scînteiau ca niște pietre scumpe picăturile de apă. SANDU-ALDEA, U. P. 195. • tranzitiv (Rar) S-au pierdut spre Balcanii, pe care în zilele cu cer limpede, dacă mă sui pe măgură, îi văd lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase. STANCU, despre 193. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic); a luci, a sclipi. Un gol, deodată, se făcu în jurul bătrînului zburlit și furios, care aștepta gata să lovească, la pîndă, cu ochii scînteind ca o fiară încolțită. BART, E. 301. Cînele se uită, îi scînteiază ochii. DELAVRANCEA, H. T. 266. Dacă voi nu mă verb reflexiv:eți, eu vă verb reflexiv:eau, răspunse Lăpușneanul, ai căruia ochi scînteiară ca un fulger. NEGRUZZI, S. I 139. • (Poetic) Umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 88. 2. A împrăștia scîntei. Ard nuielele trăsnind, Crește para scînteind. ALECSANDRI, P. II 106. • (Poetic) Luceafărul de ziuă scînteia, parc-ar fi fost scos din foc. SANDU-ALDEA, U. P. 128. – prezent industrie persoană 3 și: scîntéie (EMINESCU, O. I 209). – Variantă: schinteia (MACEDONSKI, O. I 29) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCÎNTEIA: SCÎNTEIA verb 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe scinteia în noapte.) 2. a lumina, a sclipi, a străluci. (Candelabre scinteia în salon.) 3. a licări, a luci, a scăpăra, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi scinteia.) 4. a luci, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri scinteia.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCINTEIA' scîndurișcăSCÎNDURÍȚĂSCÎNDURÚȘĂscînduruțăSCÎNTEIÁSCÎNTÉIESCÎNTEIÉRESCÎNTEIETÓRscînteind |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCÎNTEIA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scînteia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Luminițe scÎnteia în noapte. Candelabre scÎnteia în salon. Ochii îi scÎnteia. Albe coifuri scÎnteia. |
GRAMATICA cuvântului SCÎNTEIA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scînteia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCÎNTEIA poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE scînteia? Vezi cuvântul scînteia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scînteia?[ scîn-te-ia ] Se pare că cuvântul scînteia are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în lichidare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
