Definiție scaun

Cautăm definiția cuvântului scaun în mai multe dicționare

Definițiile pentru scaun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCAUN:
SCÁUN, scaune, substantiv neutru

I.

1. Mobilă, cu sau fără spetează,făcută pentru a ședea pe ea o singură persoană. Scamatorul, urcat pe scaunul lui, părea că se clatină. SAHIA, N. 69. Cerceta cu ochii cele trei scaune de paie. VLAHUȚĂ, O. A. III 19.
       • Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în trecut, era așezat cel supus torturii. (Glumeț) Două ore împietrise neclintită pe scaunul de supliciu al coaforului, cu fire și cîrlige electrice în păr. C. PETRESCU, C. vezi 169. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaților la moarte.
       • Expresia: Cu scaun la cap vezi cap1 (I 4).
♦ figurat Locul și funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări elective. Scaunul de deputat îi era, așadar, indiferent. Nici nu-l ceruse, nici nu-l aștepta. C. PETRESCU, Î. II 134. Nu mai văd eu scaun în... sinod, cît hăul. CONTEMPORANUL, IV

7.
♦ Bancă, de obicei fără spetează, pe care pot ședea mai multe persoane. Ne aduce un scaun nou și lung, și, după ce-a întrebat de dascăl, care cum ne purtăm, a stat puțin pe gînduri, apoi a pus nume scaunului «Calul Bălan». CREANGĂ, A.

2. 2. Faptul de a elimina materiile fecale; excrementele eliminate.

3. (Învechit și arhaizant) Tron; prin extensie funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. Încheieturile lui sînt prinse. DELAVRANCEA, A. 54. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. A. 156. De acum să vedeți voi certe, Lupte, verb reflexiv:ajbe-ntre boieri Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. A. 94.
       • Expresia: A ridica, a înălța, a pune (sau a se urca, a veni) în scaun = a aduce (sau a veni) la domnie, a (se) face domn. Să vestești tuturora... că ieri am pus pe Bogdan pe scaunul Moldovei. DELAVRANCEA, A. 141. Tu ai să te urci pe scaunul împărăției mele, fiindcă eu n-am moștenitor pînă acum. ISPIRESCU, L. 31. Fu cel dintîi prinț care veni în scaun însoțit de o mulțime de greci. BĂLCESCU, O. I 69. A se coborî din scaun = a abdica de la tron.

4. figurat (Învechit și arhaizant) Reședința monarhului sau a cîrmuirii; capitala unui stat. În toamna anului 1869, cam pe la sfîrșitul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cesaro-crăiesc. CĂLINESCU, E. 159. Făcea poftire... crailor, voievozilor și boierilor, înștiințîndu-i cu cărți de țeremonia domnească din scaunul Sucevei. SADOVEANU, forme J. 346. Înainte verb reflexiv:eme scaunul era la Ieși, bre! numai de la Cuza încoace s-a mutat scaunul la București. spaniolă POPESCU, M. G. 76.
       • Sfînlul Scaun sau Scaunul apostolic (sau pontifical) = reședința papei; prin extensie papalitatea.
♦ (istorie) Circumscripție teritorială, politică și administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare. De pe la Jiu încoace, pînă la scaunele săsești din Sebeș, din Sibiu și din Brașov... strejuiau vestiții moți. ODOBESCU, S. III 524. Secuii... erau împărțiți în scaune și aveau o organizație cu totul democratică. BĂLCESCU, O. II 209.

5. figurat (Învechit și arhaizant, adesea determinat prin «de judecată», «al judecății») Instanță judecătorească; tribunal. Poate ar fi fost vinovat împăratul... căci ar fi tăiat pe copil fără să facă cercetare și fără să-l aducă la scaun de judecată. SADOVEANU, despre P. 139.

II.

1. (Învechit și popular) Butuc sau masă specială pe care se taie carnea la măcelărie; prin extensie măcelărie. La bărbat întins se duse și la scaun îl găsi, Căci casap era cu breasla. CONTEMPORANUL, I 510. Alaiul... trecu și prin piața mare, unde șetrele precupeților, scaunele măcelarilor și tarabele gelepilor... erau închise în ziua aceea. ODOBESCU, S. I 109.

2. (Popular, urmat de determinări care arată felul, scopul) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a) scaun de doage = scăunoaie; b) scaun de cioplit = bedreagul rotarului; c) scaun de spițe = cobilă.

3. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini. Asaltul începu. Tunurile așezate pe scaune de lemn băteau necontenit cetatea. NEGRUZZI, S. I 173.

4. Schelet alcătuit din bare de lemn, care susțin învelitoarea unui acoperiș.

5. (Popular) Fiecare dintre părțile spicului care susțin cîte un bob. Spicul se alcătuiește din grăunte sau boabe așezate fiecare în rînduri, fiecare grăunte stînd într-un scaun al său. PAMFILE, A. R. 96.
       • Expresia: (Rar, despre cereale) A băga scaun = a lega. Grîul băgase scaun și ajungea la genunchi. SANDU-ALDEA, U. P. 57.

6. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș.

7. Mică platformă în vîrful unei scări, de unde e observat și pîndit vînatul de către vînători.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

scaun

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scaun:
scáun (-ne), substantiv neutru –

1. Mobilă pe care poate sta o singură persoană. –

2. Masa dogarului și a rotarului și, în general, bancul de lucru. –

3. Butucul măcelarului, măcelărie. –

4. Suport, postament, picior. –

5. Punte, căluș la vioară. –

6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. –

7. Clește dublu care prinde talpa saniei. –

8. Tont. –

9. Sediu, reședință, capitală. –

10. Regat, domnie. –

11. (învechit) Jurisdicție, circumscripție. –

12. Sediu al inteligenței, judecății, cugetării, înțelepciunii. –

13. Diaree, evacuare a intestinelor.

– Variante Banat, Transilvania scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scǫnd. latina scamnum (Pușcariu 1546; REW 7649), conform italiana (calabrez) scanno, prov. escan, spaniolă escano, portugheză escanho. Rezultatul limba română este discutabil, conform Procopovici, RF, II, 185; Ivănescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune că ar trebui să se pornească de la o variantă latina *scabnum, ca efect al unei contaminări cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus că scamnum s-ar fi folosit alături de *scabnum, dacă se ia în considerație variantă Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicația acestei evoluții nu este simplă. Este de remarcat că grupul mn, deși curent în limba română (lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se confunde uneori cu vn, bn, conform rîvni › rîmni, rîmnic < limba slavă (veche) rybĭnikŭ, schimnic › schivnic, pivniță › pimniță etc. Rezultatul dialectal, scand, pare să provină dintr-o disimilare de tipul scamnu › *scamdu. derivat scăunel (variantă scăueș), substantiv neutru (scaun mic), poate din latina scabellum (conform REW 7633) sau mai probabil din scăunel, ca cetioară < cetinioară < cetină; scăunaș, substantiv masculin (scăunel; substantiv masculin, geambaș, negustor de vite); scăuneci, substantiv neutru (Olt., Transilvania, scaun mic); scăunoaie, substantiv feminin (masă de dogar); înscăuna, verb (a întrona); descăuna, verb (a detrona).
Forme diferite ale cuvantului scaun: scaun-ne
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

scaun

Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru scaun:
scáun, scaune substantiv neutru

1. Mobilă cu sau fără spetează, pe care poate sta o singură persoană.
♦ Laviță.
♦ (regional) Năsălie.

2. Tron (pentru monarhi, înalți prelați și pentru divinitate); prin extensie autoritate sau funcție supremă a unui înalt demnitar (ecleziastic), a divinității etc.
♦ (La plural ) Numele uneia dintre cele două cete ale îngerilor, care împreună cu heruvimii și cu serafimii, alcătuiesc prima treaptă a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați ca niște roți de foc, având de jur împrejur aripi și ochi în mijlocul aripilor (Iezechiel 10, 12). Adesea au figura unor roți de foc, împletite în așa fel încât să alcătuiască un tron, tronul Celui preaînalt, de unde și denumirea de scaune.

3. Reședință a unui monarh, a unui cler înalt; capitală.
• Sfântul scaun sau scaunul apostolic (ori pontifical) = reședința papei; prin extensie papalitatea.

4. Scaun de lumânări = dispozitiv format din două scânduri în care se introduc țevile prin care se toarnă materialul pentru fabricarea lumânărilor. [Variante: (regional) scamn substantiv neutru]

– Din latina scamnum.
Definiție sursă: Dicționar religios

SCAUN

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCAUN:
SCÁUN scaune n.

1) Mobilă cu patru picioare, cu sau fără spetează, pe care poate ședea o singură persoană.
       • scaun electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnați la moarte. scaun de tortură dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. scaun de judecată (sau al judecății) se spunea în trecut unei instanțe judecătorești. Cu scaun la cap înțelept. A sta între două scaune a ocupa o poziție nesigură.

2) popular Bancă (cu spetează sau fără) pe care se pot așeza mai multe persoane.

3) învechit Simbol al puterii unui suveran; tron.
       • A ridica, a înălța, a pune (sau a se urca, a veni) în scaun a (se) face domn. A se coborî din scaun a abdica.

4) învechit Reședință a unui monarh.
       • Cetate de scaun capitală. Sfântul scaun, scaunul pontifical (sau apostolic) reședința papei; papalitate.

5) Materiile fecale eliminate de cineva.

6) Schelet de lemn destinat pentru a susține un acoperiș.

7) Parte componentă, menită să susțină ceva. scaunul spicului.

8) Placă mică de lemn care servește ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuș; căluș. /<lat. scamnum
Forme diferite ale cuvantului scaun: scaune
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

scaun

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scaun:
scáun și (Banat Transilvania medicină Serbia) scamn n., plural e (latina scamnum [din
• scabnum], italiana scanno, pv. escann, limba franceza eschamme, spaniolă escaño, bancă). Un fel de mobilă, de ordinar cu 4 picĭoare, făcute ca să șeadă un ins: a ședea pe scaun. Tron: scaun domnesc. Rezidență, sediŭ, centru, capitală: scaunu țăriĭ, scaunu unuĭ episcop, Jurisdicțiune, ocol: scaunele săseștĭ orĭ secuĭeștĭ din Ardeal. Trunchiu pe care măcelaru taĭe carnea (Muntenia) Lemnu pe care se sprijină coardele de la vioară, violoncel și contrabas. Suport, rezemătoare la diferite unelte saŭ mașinĭ. A avea scaun la cap, a avea minte. Arhimandrit de scaun, arhimadrit de la sediu episcopal.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

scaun

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scaun:
scaun n.

1. mobilă pe care ședem;

2. tron: să așeze pentru vecie neamul lor pe scaunul domnesc OD.;

3. rezidență: scaunul unui mitropolit;

4. jurisdicțiune, ocol: scaunele săsești sau săcuiești în Ardeal; figurat judecată: după cum îl povățuia mintea lui cu scaun sănătos CAR.;

5. bancă de măcelar sau de tâmplar;

6. rezemătoare: scaun de vioară;

7. opleanul saniei;

8. gresia dinapoi a osiei;

9. piedica războiului;

10. scăpătare: soarele e în scaun;

11. figurat centru. [Macedo-rom. scaun = latina SCAMNUM].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCAUN

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCAUN:
SCAUN s.

1. (prin Banat) scamnie. (S-a așezat pe scaun.)

2. (tehnic) scăunoaie. (scaun al dulgherului.)

3. (tehnic) cal. (scaun la scăunoaie.)

4. (tehnic) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (scaun al rotarului.)

5. (tehnic) butuc, pat, picior, strat, talpă, (regional) pitrucă, stîrciog. (scaun la sucală, la vîrtelniță.)

6. (tehnic) bătător, strat, trup. (scaun la meliță.)

7. butuc, trunchi. (scaun de măcelărie.)

8. (muzică) căluș, scăunaș, scăunel. (scaun la un instrument cu coarde.)

9. (fiziologie) ieșire, purgație, (învechit) purgare.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SCAUN

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCAUN:
SCÁUN substantiv verbal abator, capitală, cățel, cocleț, consiliu, cordenci, defecare, defecație, divan, domnie, excrement, fecale, ieșire, judecătorie, măcelărie, năsălie, oplean, patru, pod, posadă, purgație, scară, schimbătoare, sfat, tribunal, tron.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scaun

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scaun:
scaun substantiv verbal ABATOR. CAPITALĂ. CĂȚEL. COCLEȚ. CONSILIU. CORDENCI. DIVAN. DOMNIE. EXCREMENT. FECALE. JUDECĂTORIE. MĂCELĂRIE. NĂSĂLIE. OPLEAN. PATRU. POD. POSADĂ. SCARĂ. SCHIMBĂTOARE. SFAT. TRIBUNAL. TRON.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SCAUN

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SCAUN:
SCAUN substantiv

1.

– Neagoe zis și Neagu Scaun (17 B III 278, IV 176); -ul, Stoica (17 B I 318); -ul, Drăghici (17 B II 278).

2. Marital: Stana Scăunița (Vieri 72).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

scaun

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scaun:
scáun substantiv neutru, plural scáune
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scaun

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scaun:
scáun substantiv neutru, plural scáune
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'SCAUN'

scaturí scaturígine SCĂTURÍNĂ SCĂUIÉȘ SCÁUN scăunál scăunár SCĂUNÁȘ scăunát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scaun

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scaun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

SCÁUN scaune n.

• scaun electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnați la moarte.

Scaun de tortură dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor.

Scaun de judecată sau al judecății se spunea în trecut unei instanțe judecătorești.

Cu scaun la cap înțelept.

A sta între două scaune a ocupa o poziție nesigură.

• A ridica, a înălța, a pune sau a se urca, a veni în scaun a se face domn.

A se coborî din scaun a abdica.

• Cetate de scaun capitală.

Sfântul scaun, scaunul pontifical sau apostolic reședința papei; papalitate.

Scaunul spicului.

S-a așezat pe scaun.

Scaun al dulgherului.

Scaun la scăunoaie.

Scaun al rotarului.

Scaun la sucală, la vîrtelniță.

Scaun la meliță.

Scaun de măcelărie.

Scaun la un instrument cu coarde.

S-a așezat pe scaun.

Scaun al dulgherului.

Scaun la scăunoaie.

Scaun al rotarului.

Scaun la sucală, la vârtelniță.

Scaun la meliță.

Scaun de măcelărie.

Scaun la un instrument cu coarde.

GRAMATICA cuvântului scaun?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scaun.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scaun poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul scaun sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul scaun are forma: scáune

VEZI PLURALUL pentru scaun la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE scaun?

Vezi cuvântul scaun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scaun?

[ sca-un ]
Se pare că cuvântul scaun are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL scaun

Inţelegi mai uşor cuvântul scaun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Scaun de tortură sau de supliciu = dispozitiv în formă de scaun pe care, în trecut, era așezat cel supus torturii

Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaților la moarte

A ridica, a înălța, a pune sau a se urca, a veni în scaun = a aduce sau a veni la domnie, a se face domn

A se coborî din scaun = a abdica de la tron

Sfînlul Scaun sau Scaunul apostolic sau pontifical = reședința papei; prin extensie papalitatea

Popular, urmat de determinări care arată felul, scopul Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a scaun de doage = scăunoaie; b scaun de cioplit = bedreagul rotarului; c scaun de spițe = cobilă

Rar, despre cereale A băga scaun = a lega

Sfântul scaun sau scaunul apostolic ori pontifical = reședința papei; prin extensie papalitatea

Scaun de lumânări = dispozitiv format din două scânduri în care se introduc țevile prin care se toarnă materialul pentru fabricarea lumânărilor

Scaun = latina SCAMNUM

Tehnic scaun de cioplit = bedreag, butuc

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scaun

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ornitologie fluierar mare numenius arquata?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
ansamblul, condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți
a lua în batjocură, în rîs
popular șneap
a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?