 | as |
|
| Savant [ sa-vant ] VEZI SINONIME PENTRU savant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului savant în mai multe dicționareDefinițiile pentru savant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT1, -Ă, savanți, -te, adjectiv Cu cunoștințe vaste și temeinice; foarte învățat. vezi erudit, doct. ♦ Care conține multă știință, care denotă știință sau, prin extensie, artă, pricepere, măiestrie. Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. vezi119. [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. Hristos II 238. • (Adverbial) În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin forme (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adjectiv 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingvistică; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (prin extensie) folosit de oamenii instruiți, livresc. • care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. • (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< limba franceza savant) Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT2, -Ă, savanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană cu vaste și aprofundate cunoștințe în una sau în mai multe ramuri ale științei, creator în domeniul științei. vezi erudit. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări. Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43. Îl vizitau cei mai iluștri savanți ai lumii. CAMIL PETRESCU, T. II 212. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVANT substantiv, adjectiv 1. substantiv cărturar, erudit, învățat, (învechit) diac, (grecism învechit) sofologiotatos. (Un savant celebru.) 2. adjectiv citit, erudit, învățat, (livresc) doct, (livresc rar) sapient, (popular) știut, (învechit și regional) pricopsit, știutor. (Un om savant.) 3. adjectiv cărturăresc, cult, livresc. (Formație lexicală savant.) 4. adjectiv rafinat. (O savant mînuire a efectelor sonore.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, prin extensie, artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din limba franceza savant. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, prin extensie, artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din limba franceza savant. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru savant: * savánt, -ă substantiv (în franceză savant, Știutor, un vechĭ participiu prezent d, savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință: savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant: operă savantă. Compus din savanțĭ: societate savantă. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT, -Ă adjectiv Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // substantiv masculin și forme Învățat, om de știință. [< limba franceza savant < savoir – a ști]. Forme diferite ale cuvantului savant: savant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru savant: savant a. 1. care știe multe (istorie, limbi, științe); 2. în care e știință sau erudițiune: operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT1 savantta ( savantți, savantte) m. și forme Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /<fr. savant Forme diferite ale cuvantului savant: savantta Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SAVANT: SAVÁNT2 savanttă (savantți, savantte) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare savanttă. /<fr. savant Forme diferite ale cuvantului savant: savanttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru savant: savánt (savánți), substantiv masculin – Înțelept, erudit. în franceză savant. – derivat savantlîc, substantiv neutru (erudiție). Forme diferite ale cuvantului savant: savánți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru savant: savánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural savánți; adjectiv feminin, substantiv feminin savántă, plural savánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru savant: savánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural savánți; forme singular savántă, plural savánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SAVANT' ȘAVANÁSăvănecaSAVANNAHSAVANNAKHÉTSAVÁNTSAVANTERÍEsavantísmsavantizáSAVANTIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL savant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului savant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un savant celebru. Un om savant. Formație lexicală savant. O savant mînuire a efectelor sonore. SAVÁNT1 savantta savantți, savantte m. SAVÁNT2 savanttă savantți, savantte 1 Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. Lucrare savanttă. |
GRAMATICA cuvântului savant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului savant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul savant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE savant? Vezi cuvântul savant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul savant?[ sa-vant ] Se pare că cuvântul savant are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL savant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Economie poloneză; în sintagmele acumulare de capital?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul savant are forma: savánți
La singular substantivul savant are forma: savántă
