 | as |
|
| Satiră [ sa-ti-ră ] VEZI SINONIME PENTRU satiră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului satira în mai multe dicționareDefinițiile pentru satira din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SATÍRĂ, satire, substantiv feminin Compoziție literară, mai ales în versuri, în care sînt biciuite defectele morale ale oamenilor sau aspectele negative ale societății; prin extensie orice scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, mușcător. [Coribut] citea pentru a nu știu cîtea oară arzătoarele satire ale lui Decimus Iulius Iuvenalis. SADOVEANU, O. VII 97. Alexandrescu înveselea auditoriul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. Spune-mi cum poci de rimă, de muz-a mă desface, Și eu, drept recompensă, o satiră ți-oi face. ALEXANDRESCU, M. 258. ♦ Genul satiric. Dintre genurile literare, satira, prin procedeele artistice specifice, poate și trebuie să joace un rol important în nimicirea vechiului, în înlăturarea a tot ceea ce e putred, cangrenat în viața socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 4/5. – Accentuat și: sátiră. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SÁTIRĂ (< limba franceza , latina) 1. Categorie estetică aparținând sferei comicului, care ridiculizează violent obiectivul vizat, subliniindu-i caricatural laturile negative. Satira poate folosi, în funcție de fenomenul satirizat, deopotrivă tonalității comice sau grave și procedee diverse, de la ironie până la invectivă. 2. Specie a poeziei lirice cultivată încă din Antic., care ridiculizează cu intenții moralizatoare aspecte negative ale vieții individuale sau sociale. Au scris substantiv Horațiu, Marțial, Boileau, Hugo, Byron, iar în literatura română greacă Alexandrescu, M. Eminescu, Al. Macedonski ș.a. ♦ Orice scriere cu caracter de critică batjocoritoare, vehementă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SÁTIRĂ, satire, substantiv feminin Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; prin generalizare scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, mușcător. ♦ Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva. [accentuat și: satíră] – Din limba franceza satire, latina satira. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SATÍRĂ, satire, substantiv feminin Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; prin generalizare scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, vehement. ♦ Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva. [accentuat și: sátiră] – Din limba franceza satire, latina satira. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SÁTIRĂ substantiv feminin 1. (La greci și la romani) Poemă dramatică și didactică în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. Poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (prin extensie) scriere, cuvântare etc. cu caracter biciuitor, mușcător. ♦ Genul satiric. [accentuat și satíră. / < latina satira, limba franceza satire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SATÍRĂ satirae forme 1) Specie a poeziei lirice în care sunt atacate moravurile sociale și cusururile omenești. 2) Creație literară care are un asemenea caracter. 3) Categorie estetică care ridiculizează în mod violent și caricatural moravurile sociale și cusururile omenești. 4) figurat Critică persiflantă. [G.-D. satirei; accentuat și sátiră] /<ngr. satyra, latina satira, limba franceza satire Forme diferite ale cuvantului satira: satirae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru satiră: satiră forme 1. poemă în care se critică și se ridiculizează viții sau apucături ciudate: Satire de Eminescu; 2. orice scriere sau discurs mușcător; 3. specie de dramă greacă în care satirii erau personajele de căpetenie. [Primitiv, latinește, ghiveciu de bucate, apoi amestecătură de proză și versuri, și însfârșit critica persoanelor și a lucrurilor]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SATIRĂ substantiv ridiculizare, satirizare, (figurat) biciuire. (satira moravurilor din trecut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru satira: satira verb vezi RIDICULIZA. SATIRIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SATIRĂ: SÁTIRĂ substantiv verbal satirizare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SATIRA: SATIRÁ verb I vezi satiriza. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'SATIRA' satinóssatintúrSĂȚIÓSSATÍRSÁTIRĂsatiráșsátiră/satírăsatíriSATIRIÁZIS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SATIRA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului satira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SATÍRĂ satirae forme 1 Specie a poeziei lirice în care sunt atacate moravurile sociale și cusururile omenești. Satira moravurilor din trecut. |
GRAMATICA cuvântului SATIRA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului satira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SATIRA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE satiră? Vezi cuvântul satiră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul satiră?[ sa-ti-ră ] Se pare că cuvântul satiră are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SATIRA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La hurtă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
