 | as |
|
| Satî́r [ sa-tî́r ] VEZI SINONIME PENTRU satî́r PE ESINONIME.COM definiția cuvântului satir în mai multe dicționareDefinițiile pentru satir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SATÎ́R: SATÎ́R, satîre, substantiv neutru 1. Un fel de cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. Zgomotul satîrului, tocînd carnea, fura uneori cu sălbăticie părți din această muzică gospodărească. BASSARABESCU, substantiv neutru 36. Se aruncă cu satîrul de la bucătărie și-i tăie capetele. ISPIRESCU, L. 202. 2. (Învechit) Topor de luptă, secure. vezi halebardă. [Mircea Ciobanul și fiul său] purtau... la brîu satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Secure de călău. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR, satiri, substantiv masculin Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [accentuat și: sátir] – Din limba franceza satyre, latina Satyrus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR, satiri, substantiv masculin Divinitate rustică din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [accentuat și: sátir] – Din limba franceza satyre, latina Satyrus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR satiri m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari și ascuțite și cu picioare de cal sau de țap, personificând brutalitatea. 2) figurat Persoană cinică și desfrânată. /<lat. Satyrus, limba neogreacă sátyros, limba franceza satyre, germana Satyr Forme diferite ale cuvantului satir: satiri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR, satiri, substantiv masculin 1. Personaj din mitologia greco-romană, imaginat ca un monstru, cu corpul păros, cu coarne și cu picioare de țap. vezi faun. Satirul... cornat și bărbos, duce o torță aprinsă în mina stîngă. BOLLIAC, O. 268. 2. Om desfrînat, libidinos. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR substantiv masculin 1. (mitologie) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinități. 2. (figurat) om desfrânat, libidinos. (< limba franceza satyre, latina satyrus, greacă satyros) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru satî́r: 2) satî́r n., plural e (în turcă satyr, despre ar. satur; limba neogreacă satiri, albaneză limba bulgară satyr). Un fel de cuțit de bucătărie, scurt, lat și greŭ care servește la tocat carnea. figurat Iron. Sabie. Vechĭ. Topor de călăŭ saŭ de luptă. vezi halebardă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SATIR: SATÍR substantiv masculin (mitologie) Divinitate a pădurilor imaginată cu o față bestială, cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ (figurat) Om desfrânat, libidinos; cinic. [accentuat și sátir. / < limba franceza satyre, latina satyrus, greacă satyros]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru satir: * sátir m. (vgr. sátyros, latina sátyrus). mitologie Un semizeŭ care locuia în pădurĭ, avea copite și coarne de țap și mergea în ceata luĭ Bacu. figurat Om foarte libidinos. – Fals satír (în franceză satyre). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru satîr: satîr (-re), substantiv neutru – Cuțit mare, secure. – Mr. sătire. limba turcă (arab.) satir (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1873; Ronzevalle 99), conform limba neogreacă σατήρι, albaneză satër, limba bulgară satăr. Forme diferite ale cuvantului satir: satir-re Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șatî́r: șatî́r m. (în turcă șatyr). Vechĭ. Un fel de lacheŭ care mergea înaintea marilor demnitarĭ. – Și satî́r (după pronunțarea limba neogreacă) și satîráș, satiráș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șatîr: șatîr (-ri), substantiv masculin – Gardă, slugă înarmată, scutier. – Variante satîr, satîrgiu, satîraș. limba turcă șatir (Tiktin), confundat cu cuvîntul anterior. Forme diferite ale cuvantului satir: satir-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru satir: satir m. 1. mitologie semi-zeu care locuia în păduri și avea copite și cornițe de țap; 2. fam. om foarte desfrânat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SATÎR: SATÎR s. 1. tocător. (satir de carne.) 2. secure. (satir călăului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru satir: satír substantiv masculin, plural satíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru satir: satír substantiv masculin, plural satíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru satî́r: 1) satî́r vezi șatîr. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SATIR' SATINÉTsatinóssatintúrSĂȚIÓSSATÍRSÁTIRĂsatiráșsátiră/satírăsatíri |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL satî́r Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului satî́r dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SATÍR satî́ri m. Satî́r de carne. Satî́r călăului. |
GRAMATICA cuvântului satî́r? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului satî́r. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul satî́r poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE satî́r? Vezi cuvântul satî́r desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul satî́r?[ sa-tî́r ] Se pare că cuvântul satî́r are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A căuta acul în carul cu fân?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul satir are forma: satíri
