 | as |
|
| şarpe [ şar-pe ] VEZI SINONIME PENTRU şarpe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sarpe orb în mai multe dicționareDefinițiile pentru sarpe orb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘÁRPE, șerpi, substantiv masculin Reptilă (de obicei veninoasă) cu corpul cilindric și lung, fără picioare, care se tîrăște printr-o mișcare ondulată a corpului. Țipă-un pescăruș stingher Și șerpii dorm sub salcia cojită. DRAGOMIR, P. 28. Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flăcări. GALACTION, O. I 44. Pe coasta unei stînci se mișcă un șarpe lung, pe care îl ochește de sus un vultur. ALECSANDRI, O. P. 350. • (În comparații, cu aluzie la mișcările ondulate ale animalului sau la vioiciunea lui, în special la mobilitatea ochilor lui) Lung și subțire, Oltul suie ca un șarpe. BOGZA, C. O. 18. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. Ca la șerpi îi umblă ochii. COȘBUC, P. I 50. • Expresia: A țipa (sau a striga) ca din (sau ca în) gură de șarpe vezi gură (I 1). A se zvîrcoli ca în gură de șarpe vezi gură (I 1). Gaură de șarpe vezi gaură. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune cînd cineva se simte ispitit să facă sau să spună ceea ce n-ar trebui. (Cu pronunțare regională) Să nu care cumva să. te muște șărpele de inimă și s-o săruți pînă ce nu-i aduce-o la mine. ȘEZ. IV 174. A mușca (pe cineva) șarpele invidiei, al vanității = a fi cuprins de invidie, de vanitate. Șarpele vanității m-a mușcat de sfîrcul inimii mele. CARAGIALE, O. VII 102. A încălzi un șarpe la sîn vezi s î n (1). A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra un om rău, iute la mînie. • Compuse: șarpe-de-casă = specie de șarpe neveninos, care trăiește la țară pe lîngă case; șarpe-cu-clopoței = crotal; șarpe-cu-ochelari = cobra; (botanică) iarba-șerpilor = broscarită (2); capul-șarpelui vezi c a p1 (I 6). ♦ figurat (Uneori ca epitet pe lîngă un nume, de care se leagă prin prepoziție «de») Om rău, viclean. Anca mea, n-ai grijă de nimica. – Vino să croim de lucru șarpelui de Vlad. DAVILA, vezi vezi 97. – Variantă: șérpe (CREANGĂ, P. 55, NEGRUZZI, S. I 13) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘÁRPE, șerpi, substantiv masculin (La plural ) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. • Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Cornelia austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. • Expresia: (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. • Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle. ♦ figurat Persoană rea, vicleană, perfidă. [Variante: șérpe substantiv masculin] – latina popular serpes, -is (= serpens, -ntis). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘÁRPE, șerpi, substantiv masculin (La plural ) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. • Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Coronella austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi cornoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. • Expresia: (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ♦ figurat Persoană rea, vicleană, perfidă. [Variante: șérpe substantiv masculin] – latina popular serpes, -is (= serpens, -ntis). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șarpe: șárpe m., plural șerpĭ (mlat. sĕrpes, format din nominativ cl. sĕrpens, gen. -éntis, verb reflexiv:om. șearpe, de unde și mold. literar șerpe; vgr. ῾erpetón, tîrîtor, sârbo-croată sarpa-s, șarpe; italiana pg. serpe, serpente, pv. cat. serp, limba franceza serpent, spaniolă sierpe, serpiente. Cp. cu rece). Un reptil fără picĭoare (lung ca un cilindru care se supțiază spre coadă) și care înaintează tîrîndu-se, ca: năpîrca saŭ vipera, culubru, naja saŭ cobra, crotalu, boa ș. a. ( vezi ofidian). Pin anal. Lucru în formă de șarpe, cum îs limbile de foc, flacările. figurat Om perfid, ingrat și răŭ. Limbă de șarpe, om foarte bîrfitor. Ochĭ de șarpe, ochĭ viĭ, pătrunzătorĭ și iscoditorĭ. A încălzi șarpele la sîn, a face bine unuĭa care-țĭ va face răŭ pe urmă. Șarpele luĭ Faraon, mic cilindru de sulfo-cianură de mercur care, aprins, se desfășoară ca un șarpe. A te mușca de inimă șarpele ambițiuniĭ, a începe să simțĭ ambițiune. – În est literar șerpe, popular șărpĭ. vezi gîndac. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șarpe: șárpe (șérpi), substantiv masculin – Reptilă tîrîtoare cu corpul cilindric. – Variante Moldova șerpe. Mr. șarpe, megl. șarpi, istr. șǫrpe. latina sĕrpes în loc de sĕrpens (Diez, I, 380; Pușcariu 1527; REW 7855), conform italiana , portugheză serpe. – derivat șerpoaică (variantă șerpoaie), substantiv feminin (femela șarpelui; harpie, femeie perfică); șerpamă, substantiv feminin (Banat, mulțime de șerpi); șerpar, substantiv masculin (anghilă, Cobitis fossilis; varietate de acvilă, Circaetus gallicus); șerpar, substantiv neutru (brîu lat de piele); șerpesc, adjectiv (de șarpe); șerpește, adverb (ca șerpii); șerpiu, adjectiv (de șarpe); șerpînță, substantiv feminin (gențiană, Gentiana cruciata); pe care Pușcariu 1583 și REW 7856 îl derivă de la un latina *sĕrpentia; șerpariță, substantiv feminin (plantă, Polygala vulgaris); șerpos, adjectiv (de șarpe); șerpui, verb (a merge ca șarpele); șerpuitor, adjectiv (care șerpuiește); șerpuitură, substantiv feminin (sinuozitate). – derivat neol. serpentin, adjectiv; serpentină, substantiv feminin, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului sarpe: șérpi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șarpe: șarpe m. reptil lunguieț, cilindric și fără picioare, ca vipera, năpârca, etc.; șarpe sunător, șarpe veninos, astfel numit din cauza sgomotului produs de inelele mobile ce termină coada-i; 2. ceva încolăcit ca un șarpe: șerpi de foc; 3. figurat om rău și nerecunoscător: șarpe ce ești! 4. figurat demon: șarpele ambiției îl mușcă de inimă AL. [Moldova șerpe = latina SERPENS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘARPE substantiv 1. – fam. (Ștef; C Ștef) zis Șerpe; Șărpe (Tec I) pren. 2. Șerpie post (Sd IV); -eni, -enița ss.; -elea (Ard). 3. Șărpăluț, T., mold. (Sd VI 171). 4. Șerpău, olt. (AO XI 76). 5. Prob. + -otă; Șerpătești substantiv (16 B VI 191). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘARPE s. 1. (zoologie) ofidian, (regional) gîndac, pește, (învechit) zmeu. 2. (zoologie) șarpe-cu-clopoței (Crotalus horridus) = crotal, (învechit) șarpe-sunător; șarpe-cu-ochelari (Naja naja) = cobră. 3. (astronomie; articulat) (regional) calea-rătăciților. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘARPE: ȘÁRPE substantiv verbal balaur, membru, penis, serpentină, țipar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șarpe: șarpe substantiv verbal BALAUR. MEMBRU. PENIS. SERPENTINĂ. ȚIPAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șarpe: șárpe substantiv masculin, plural șerpi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șarpe: șárpe substantiv masculin, plural șerpi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SARPE ORB' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
GRAMATICA cuvântului șarpe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șarpe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șarpe poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şarpe? Vezi cuvântul şarpe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şarpe?[ şar-pe ] Se pare că cuvântul şarpe are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL șarpe Inţelegi mai uşor cuvântul șarpe dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA mușca pe cineva șarpele invidiei, al vanității = a fi cuprins de invidie, de vanitate A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra un om rău, iute la mînie Compuse: șarpe-de-casă = specie de șarpe neveninos, care trăiește la țară pe lîngă case; șarpe-cu-clopoței = crotal; șarpe-cu-ochelari = cobra; botanică iarba-șerpilor = broscarită 2; capul-șarpelui vezi c a p1 I 6 Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă Natrix natrix Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase Cornelia austriaca Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic Crotalus horridus Șarpe cu ochelari = cobră A țipa sau a striga, a urla ca din sau în gură de șarpe = a țipa, a striga, a urla foarte tare În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire A încălzi sau a crește șarpele la sau în sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător A-l mușca pe cineva șarpele invidiei ori al vanității = a fi cuprins de invidie, de vanitate A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă Natrix natrix Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase Coronella austriaca Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi cornoși care produc un zgomot caracteristic Crotalus horridus Șarpe cu ochelari = cobră A țipa sau a striga, a urla ca din sau în gură de șarpe = a țipa, a striga, a urla foarte tare În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire A încălzi sau a crește șarpele la sau în sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător A-l mușca pe cineva șarpele invidiei ori al vanității = a fi cuprins de invidie, de vanitate A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie Moldova șerpe = latina SERPENS Zoologie șarpe-cu-clopoței Crotalus horridus = crotal, învechit șarpe-sunător; șarpe-cu-ochelari Naja naja = cobră, rar naja Entomologie șarpe-orb Iulus terrestris = iulus Zoologie șarpe-cu-clopoței Crotalus horridus = crotal, învechit șarpe-sunător; șarpe-cu-ochelari Naja naja = cobră |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șarpe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Când va crește păr în palmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
