 | as |
|
| Sare [ sa-re ] VEZI SINONIME PENTRU sare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sare în mai multe dicționareDefinițiile pentru sare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SARE: SÁRE, (2) săruri, substantiv feminin 1. Substanță cristalină, fărîmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentația oamenilor; clorură de sodiu. A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci... Cînd mălai aveau, n-aveau sare; cînd aveau sare și mălai, n-aveau legumă. ISPIRESCU, L. 313. Mama v-aduce vouă... Drob de sare în spinare. CREANGĂ, P. 20. Cel mai departe drum Făceam la iarmaroace, cînd sare-mi cumpăram. NEGRUZZI, S. II 249. • (În proverbe și zicători) Nimeni nu-ți pune sare-n mămăligă. Nu e meșteșug a găti mîncare, ci e meșteșug a o potrivi din sare. Sarea-i bună la fiertură, însă nu peste măsură. Sarea nu e bună în toate bucatele. Cine are sare multă pune și în chiseliță. Trebuie să mănînci un car de sare cu cineva ca să-l poți cunoaște. • Expresia: Sarea pămîntului = reprezentanții de frunte, de bază ai unei societăți sau ai unui grup social. Cei mulți cari robotesc sînt sarea pămîntului. SADOVEANU, N. P. 11. Marea cu sarea sau sarea și marea = a) cantitate foarte mare, lucru imposibil de obținut, de realizat. Dați-ne doi-trei leișori... Că doar nu-i marea Cu sarea. TEODORESCU, P. P. 156; b) (neobișnuit) mulțime imensă. Însoțisem pe tatăl-meu la băile de la Balta-Albă, unde se adunase în acel an sarea și marea. ODOBESCU, S. III 21. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau a-i sta (cuiva) ca sarea în ochi = a-i fi cuiva nesuferit. Neveste-sei îi stau acești copilași ca sarea-n ochi. Nu era dimineață, nu era seară, nu era clipă... să nu-i amărască. ISPIRESCU, L. 333. Fetele împăratului însă priveau la verișor cum privește cînele pe mîță și li era drag ca sarea-h ochi. CREANGĂ, P. 231. A nu-i fi cuiva de ceva cum nu-i este cîinelui a linge sare = a nu-i veni cuiva să facă un lucru, a nu dori de loc, a nu avea nicidecum poftă. Fie vorba între noi, nu ne era a învăța cum nu-i e cînelui a linge sare. CREANGĂ, A. 110. A face (pe cineva) cu sare și piper = a mustra rău pe cineva; a face cu ou și cu oțet. A nu avea sare de mămăligă = a fi foarte sărac. Cu mîna de sare = fără noroc. Cîte flori pe iaz în sus, Toate cu mîndra le-am pus... Le-am pus cu mîna de sare Și nici una nu răsare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 154. (Familiar) A pune (cuiva sau la ceva) sare pe coadă, se zice despre cineva care a plecat și care nu mai poate fi prins sau despre ceva care a fost luat și nu mai poate fi găsit. • (În corelație cu pîine, ca expresie a alimentului strict necesar pentru viață) Fără pită, fără sare, Numai cu pușca-n spinare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 317. Decît mămăligă cu unt Și să mă uit la pămînt, Mai bine pîine cu sare Și să mă uit la soare. • Expresia: A nu mai mînca pîine și sare (cu cineva) vezi mînca. A mînca pîinea și sarea cuiva = a se hrăni la masa cuiva, a se bucura de ospitalitatea, de îngrijirea cuiva. Că la el am fost băgat... Pîine, sare i-am mîncat. TEODORESCU, P. P. 547. (Cu altă construcție) Că sfîntă e vorba bătrînilor noștri: adu-ți aminte de pîinea și sarea care ai mîncat la mine. ȚICHINDEAL, forme 153. A primi pe cineva (sau a ieși înainte cuiva) cu pîine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. • Sare gemă (sau fosilă) sau (popular) sare bulgăr (mare sau vînătă) = sare de bucătărie cristalizată, extrasă din mine. Se scurge sucul într-o căldare și se împietrește cu 2 părți calacan și o parte sare mare. PAMFILE-LUPESCU, cromatică 150. (Regional) Sare huscă = sare extrasă din apele sărate, prin evaporare. ♦ figurat Spirit, farmec, haz. Anecdotă fără sare. • Expresia: Sare atică vezi atic. ♦ Muncă silnică în saline. Toate faptele astea încîlcite au fost descurcate de judecători, și tîlharii au fost trimiși la sare. PAS, Z. I 162. 2. Substanță chimică în care unul sau mai mulți atomi de hidrogen din molecula unui acid sînt înlocuiți cu atomi de metale. • Sare acidă = sare în care numai o parte dintre atomii de hidrogen din molecula unui acid sînt înlocuiți cu atomi de metale. Sare neutră = sare în care toți atomii de hidrogen din molecula unui acid sînt înlocuiți cu atomi de metale. Sare amară = substanță chimică sub forma unui praf alb, întrebuințată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămîie = substanță chimică cristalizată, folosită în bucătărie drept condiment, (Moldova) săricică; acid tartric. Sare de aur = substanță întrebuințată la băile galvanice de aurire, la pictura pe sticlă și pe porțelan etc. ♦ (La plural ) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu, o sare de aur și substanțe puternic mirositoare (fenol, camfor, ulei de levănțică etc.), întrebuințat odinioară pentru trezirea din leșin. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SARE: SÁRE (latina sal) substantiv feminin 1. Combinație chimică care rezultă din reacția dintre un acid și o bază. Sare sunt, în general, substanțe cristaline, solubile în apă. Se mai pot obține în reacțiile dintre un acid și o altă sare, dintre metale, oxizii lor și acizi sau prin combinarea unui metal cu un metaloid. Sare pot fi: neutre, rezultate prin combinarea unor cantități echivalente de acid și de bază, bazice, care conțin mai mulți echivalenți de bază la un echivalent de acid și acide, care conțin mai mulți echivalenți de acid la un echivalent de bază. 2. Denumire uzuală a clorurii de sodiu; se mai numește substantiv de bucătărie. • Sare gemă = clorură naturală de sodiu, cristalizată în sistemul cubic. Este incoloră sau divers colorată de incluziuni, are luciu sticlos și este ușor solubilă. Se utilizează în industrie chimică pentru extragerea sodiului și a clorului, în industrie alimentație, în tăbăcărie, medicină etc. Este un aliment important cu rol fiziologic însemnat în menținerea echilibrului osmotic al organismului uman și animal. Sin. halit. ♦ figurat Spirit; farmec, haz. 3. Sare de lămâie = substanță chimică acră, cristalizată, folosită drept condiment; acid citric, acid tartric. • Sare de măcriș = combinație moleculară între o moleculă de acid oxalic și o moleculă de oxalat acid de potasiu, folosită ca decolorant în industria textilă. • Sare dublă = sare rezultată prin cristalizarea împreună, în proporții definite, a două săruri simple. • Sarea lui Glauber = sulfat de sodiu; mirabilit. • Sare Seignette = tartrat mixt de sodiu și potasiu; este o substanță cristalină incoloră, cu proprietăți piezoelectrice, folosită la prepararea soluției Fehling, ca medicament în tulburările digestiei etc. • Săruri de diazoniu = denumire generică pentru diazoderivații aromatici. • Sare cuaternară de amoniu = combinație organică cu formula generală (R4N)X, obținută prin reacția dintre amine terțiare și derivați halucinogenați reactivi. 4. (La plural ) Preparat (lichid) din substanțe puternic mirositoare, folosit în trecut pentru trezirea din leșin. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sare: sáre (sắruri), substantiv feminin – Clorură de sodiu. – Mr. sare, mr., megl. sari, istr. sore. latina sale, forma vulgară de la săl (Pușcariu 1524; REW 7521), conform italiana sale, prov., cat., spaniolă, portugheză sal, limba franceza sel. plural are valoare colectivă și uz în general științific. – derivat săra, verb (a pune sare), mr. ansar, ansărare, megl. sar, sărari, din latina sālāre (Pușcariu 1524; REW 7521); sărat, adjectiv (cu multă sare; excesiv de scump); sărărit, substantiv neutru (învechit, impozit plătit de locuitorii regiunilor învecinate cu ocnele de sare pentru a le folosi); sărătură, substantiv feminin (calitatea de a fi sărat; apă sărată, apă de mare; pămînt sărat, impropriu culturilor), mr. nsărătură; sărăturos, adjectiv (învechit, sărat); sărar, substantiv masculin (vînzător de sare); sărărie, substantiv feminin (depozit de sare); sărăriță, substantiv feminin (Transilvania, rar, solniță); sărui, verb (Banat, a săra); desăra, verb (a îndepărta sarea; a înmuia); nesărat, adjectiv (fără sare; insipid, searbăd, fad; greoi, molîu, dizgrațios); presăra, verb (a împrăștia); sănină, substantiv feminin (loc în ocol unde se pune sare la oi), din latina sālῑna (Candrea), sau în loc de *sărină, cu sufix -ină, ca pescuină, vizuină; sărune (variantă sănune), substantiv feminin (Transilvania, loc unde se pune sarea oilor), din latina *salōnae (Candrea); săricică, substantiv feminin (arsenic; Moldova, acid tartric); sarniță, substantiv feminin (solniță; plantă, Salsola kali); salin, adjectiv, din limba franceza salin; salină, substantiv feminin, din limba franceza saline; salinitate, substantiv feminin, din limba franceza salinité. Din expresia limba română a făgădui marea cu sarea provine expresia limba neogreacă ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα. Forme diferite ale cuvantului sare: sắruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SARE: SÁRE, (2, 4) săruri, substantiv feminin 1. Substanță cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. • Expresia: Sarea pământului = ceea ce este mai de preț, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau a-i sta (cuiva) ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. ♦ figurat Spirit, farmec, haz. 2. Substanță chimică formată de obicei prin reacția unui acid cu o bază. 3. (În sintagmele) Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb, folosită în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămâie = acid citric; săricică. 4. (La plural ) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu și substanțe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), folosit, în trecut, pentru trezirea din leșin. – latina sal, salis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SARE: SÁRE, (2, 4) săruri, substantiv feminin 1. Substanță cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. • Expresia: Sarea pământului = ceea ce este mai de preț, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. ♦ figurat Spirit, farmec, haz. 2. Substanță chimică formată de obicei prin reacția unui acid cu o bază. 3. (În sintagmele) Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb, întrebuințată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămâie = acid citric; săricică. 4. (La plural ) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu și substanțe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuințat, în trecut, pentru trezirea din leșin. – latina sal, salis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sare: sare forme 1. substanță dură și friabilă, solubilă în apă, de un gust înțepător, servind de condiment: sarea de bucate e o clorură de sodiu; sarea amară, sulfat de magnezie; sare gemă, cea cristalizată și scoasă din mine; sare de lămâie, acid extras din zeamă de lămâie; sarea pisicii, antimoniu; 2. substanță formată prin combinarea unui acid cu o bază: săruri chimice; 3. figurat fineță și delicateță: sare atică. [latina SALE = SAL]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SARE: SARE s. 1. (chimie) clorură de sodiu, (prin Maramures) slatină. (A pune sare în mîncare.) 2. (minerit) sare gemă = halit. 3. (chimie) sare de lămâie = acid citric, acid tartric, (popular) săricică. 4. (farmacie) sarea lui Glauber = mirabilit, sulfat de sodiu; sare amară = sare de Seidlitz, sulfat de magneziu; sare de Seidlitz = sare amară, sulfat de magneziu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sare: sáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sării; (chimie) plural săruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sare: sáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sắrii; (chimie) plural sắruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SARE: SÁRE substantiv verbal duh, haz, spirit, umoristic Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sare: sare substantiv verbal DUH. HAZ. SPIRIT. umoristic Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SARE' sardonicasardoníceSARDÓNIUSARDÓNIXSÁRESARE-ÁCRĂsáre-gárdurisárea-pisíciiSAREK |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A pune sare în mîncare. A pune sare în mâncare. |
GRAMATICA cuvântului sare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sare? Vezi cuvântul sare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sare?[ sa-re ] Se pare că cuvântul sare are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sare Inţelegi mai uşor cuvântul sare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sarea pămîntului = reprezentanții de frunte, de bază ai unei societăți sau ai unui grup social Marea cu sarea sau sarea și marea = a cantitate foarte mare, lucru imposibil de obținut, de realizat A-i fi cuiva drag ca sarea în ochi sau a-i sta cuiva ca sarea în ochi = a-i fi cuiva nesuferit A nu-i fi cuiva de ceva cum nu-i este cîinelui a linge sare = a nu-i veni cuiva să facă un lucru, a nu dori de loc, a nu avea nicidecum poftă A face pe cineva cu sare și piper = a mustra rău pe cineva; a face cu ou și cu oțet A nu avea sare de mămăligă = a fi foarte sărac Cu mîna de sare = fără noroc A mînca pîinea și sarea cuiva = a se hrăni la masa cuiva, a se bucura de ospitalitatea, de îngrijirea cuiva A primi pe cineva sau a ieși înainte cuiva cu pîine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste Sare gemă sau fosilă sau popular sare bulgăr mare sau vînătă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă din mine Regional Sare huscă = sare extrasă din apele sărate, prin evaporare Sare acidă = sare în care numai o parte dintre atomii de hidrogen din molecula unui acid sînt înlocuiți cu atomi de metale Sare neutră = sare în care toți atomii de hidrogen din molecula unui acid sînt înlocuiți cu atomi de metale Sare amară = substanță chimică sub forma unui praf alb, întrebuințată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu Sare de lămîie = substanță chimică cristalizată, folosită în bucătărie drept condiment, Moldova săricică; acid tartric Sare de aur = substanță întrebuințată la băile galvanice de aurire, la pictura pe sticlă și pe porțelan etc Gemă = clorură naturală de sodiu, cristalizată în sistemul cubic De lămâie = substanță chimică acră, cristalizată, folosită drept condiment; acid citric, acid tartric De măcriș = combinație moleculară între o moleculă de acid oxalic și o moleculă de oxalat acid de potasiu, folosită ca decolorant în industria textilă Dublă = sare rezultată prin cristalizarea împreună, în proporții definite, a două săruri simple Sarea lui Glauber = sulfat de sodiu; mirabilit Seignette = tartrat mixt de sodiu și potasiu; este o substanță cristalină incoloră, cu proprietăți piezoelectrice, folosită la prepararea soluției Fehling, ca medicament în tulburările digestiei etc Săruri de diazoniu = denumire generică pentru diazoderivații aromatici Cuaternară de amoniu = combinație organică cu formula generală R4NX, obținută prin reacția dintre amine terțiare și derivați halucinogenați reactivi Sarea pământului = ceea ce este mai de preț, mai valoros Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat A-i fi cuiva drag ca sarea în ochi sau a-i sta cuiva ca sarea în ochi = a-i fi cuiva nesuferit A-i fi cuiva de ceva sau a-i veni cuiva să facă ceva cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc să facă un anumit lucru A primi pe cineva sau a ieși înaintea cuiva cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste În sintagmele Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb, folosită în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu Sare de lămâie = acid citric; săricică Sarea pământului = ceea ce este mai de preț, mai valoros Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat A-i fi cuiva drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi cuiva nesuferit A-i fi cuiva de ceva sau a-i veni cuiva să facă ceva cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc să facă un anumit lucru A primi pe cineva sau a ieși înaintea cuiva cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste În sintagmele Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb, întrebuințată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu Sare de lămâie = acid citric; săricică Latina SALE = SAL Minerit sare gemă = halit Chimie sare de lămâie = acid citric, acid tartric, popular săricică Farmacie sarea lui Glauber = mirabilit, sulfat de sodiu; sare amară = sare de Seidlitz, sulfat de magneziu; sare de Seidlitz = sare amară, sulfat de magneziu Minerit sare gemă = halit Chimie sare de lămâie vezi acid citric; sare Seignette = tartrat mixt sau dublu de sodiu și potasiu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate pe cineva de-i merg sau să-i meargă fulgii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sare are forma: săruri
