 | as |
|
| Sărbătoare [ săr-bă-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU sărbătoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sarbatoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru sarbatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOÁRE, sărbători, substantiv feminin 1. (În practicile religioase) Zi consacrată serviciului divin pentru comemorarea unui eveniment din istoria religioasă sau în onoarea unui sfînt. De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în portugheză BART, S. M. 96. Cînd venea dumineca și sărbătorile, fata babei era împopoțată. CREANGĂ, P. 284. Patria e aducerea- aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... cîinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare. RUSSO, S. 135. • Locuţiune adverbiala În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor. Dealul e cu spini acum, Zarea mohorîtă. Nu mai sînt copii s-alerge După cuiburi, după flori! Și pe culmi, în sărbători, Nimeni nu mai merge! COȘBUC, P. I 260. Foaie albă colilie, Zi mă-ti să te dea mie, Că-mi ești dragă dintr-o mie, Să te dea de sărbători, Cînd e cîmpul plin de flori. TEODORESCU, P. P. 270. Cînd îl văd dumineca, Mi se rupe inima, Cînd îl văd în sărbători, Mereu mă iau la fiori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 91. • locuțiune adjectiv și adverb (În opoziție cu de toate zilele, obișnuit) De sărbătoare (sau de sărbători) = festiv, sărbătoresc, strălucitor. Vai de mine, băiete, mi se pare că te-ai culcat în cămașa de sărbători! REBREANU, I. 45. Mario, o să vie boierii... Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Cînd se împrăștie faima venirei lui, ziua-și muie aerul in lumină de sărbătoare. EMINESCU, N. 27. ♦ (În opoziție cu zi lucrătoare) Zi în care nu se lucrează. Dacă des sărbători faci, nu o să aibi ce să-mbraci. PANN, P. vezi I 150. Un plug mare că prinsei Și cu-un bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare! ALECSANDRI, P. P. 169. • Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. 2. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizîndu-se serbări, solemnități sau demonstrații și care, de obicei, este stabilită în mod oficial ca zi de odihnă. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii au lucrat zilele acestea un schimb de onoare în cinstea zilei de 1 Mai, măreața sărbătoare a solidarității internaționale a oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2649. • Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. În mai, cînd rozele-nfloresc, Scăldate-n aurul din soare, Popoarele sărbătoresc A muncii sfîntă sărbătoare. DEMETRESCU, O. 80. Sărbătoare națională = zi de odihnă în cinstea sau în amintirea unui eveniment din istoria țării. Pentru poporul nostru ziua de 23 August este cea mai mare sărbătoare națională. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2114. 3. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. A fost o mare și penibilă sărbătoare de familie. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Altădată apariția tatălui era o adevărată sărbătoare. Îi săreau de gît, pe urmă începeau scotocirile. SAHIA, N. 96. Într-o zi, zînele plecară la o sărbătoare la alte zîne. ISPIRESCU, L. 149. 4. (Adverbial, în forma sărbătoarea) În zilele de sărbătoare (1, 3). Sărbătoarea, oamenii trec aici cu bărci și vapoare, se odihnesc, petrec. STANCU, U.R.S.S. 197. Sărbătoarea, cînd venea în sat, popa îl ispitea să afle cu ce se îndeletnicește orîndarul cel nou. SADOVEANU, O. VIII 254. Adeseori, sărbătoarea, în fundul mîndrei grădini a gazdei mele, jos, pe iarba verde, priveam în tihnă măiastra frumusețe a firii. PĂUN-PINCIO, P. 123. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOÁRE, sărbători, substantiv feminin 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; prin extensie zi oficială de odihnă. • Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria patriei. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. • locuțiune adjectiv și adverb De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. • Locuţiune adverbiala În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (articulat, adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. – Serba + sufix -ătoare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOÁRE, sărbători, substantiv feminin 1. Solemnitate, sărbătorire; ziua consacrată acestei solemnități. ♦ Zi în care nu se lucrează. • Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria țării. • locuțiune adjectiv și adverb De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. • Locuţiune adverbiala În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (articulat, adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Zi consacrată serviciului divin pentru celebrarea unui eveniment religios sau pentru sărbătorirea unui sfânt. – Serba + sufix -ătoare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOÁRE sarbatoareóri forme 1) Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important (în care, de obicei, nu se lucrează). • De sarbatoare sărbătoresc; festiv. 2) Manifestare solemnă, organizată cu un anumit prilej. sarbatoare sportivă. 3) Zi în care este marcat tradițional un eveniment în conformitate cu un obicei sau cu regulile cultului religios. sarbatoareorile Crăciunului. • sarbatoareori fericite! formulă de urare adresată cuiva cu ocazia unei sărbători tradiționale. [ genitiv dativ sărbătorii] /a serba + sufix sarbatoareătoare Forme diferite ale cuvantului sarbatoare: sarbatoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sărbătoare: sărbătoare forme 1. zi consacrată ceremoniilor civile sau religioase: sărbătoare națională, sărbătoarea Paștilor; 2. petreceri publice sau private: sărbătoare patronală, sărbătoare de familie. [Tras din serbà]. vezi Sărbători. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOARE s. 1. zi festivă, (învechit și popular) praznic, (învechit) sărbătorie. (Azi e mare sarbatoare, nu se lucrează.) 2. festivitate, solemnitate. (sarbatoare dezvelirii monumentului.) 3. sărbătorire, serbare. (sarbatoare nunții lor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOARE substantiv 1. – b. (16 B 111 100); – Florea (Hur 99). 2. Toponim: Piscul Sărbătorirei (16 B I 122) sau al Sărbătoarei (ib 119). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sărbătoare: sărbătoáre forme, plural orĭ (despre sărbez). Zi de ceremonie religioasă, ca zilele sfinților, Crăciunu, Paștele, Înălțarea. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sărbătoare: sărbătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sărbătórii; plural sărbătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sărbătoare: sărbătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sărbătórii; plural sărbătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂRBĂTOARE: SĂRBĂTOÁRE substantiv verbal festivitate, petrecere, serbare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sărbătoare: sărbătoare substantiv verbal FESTIVITATE. PETRECERE. SERBARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SARBATOARE' șarbanásărbáresârbăríesarbătSĂRBĂTOÁRESĂRBĂTORÉSCSĂRBĂTORÉȘTESĂRBĂTORÍSĂRBĂTORÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sărbătoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sărbătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SĂRBĂTOÁRE sărbătoareóri forme 1 Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important în care, de obicei, nu se lucrează. • De sărbătoare sărbătoresc; festiv. Sărbătoare sportivă. Sărbătoareorile Crăciunului. • sărbătoareori fericite! formulă de urare adresată cuiva cu ocazia unei sărbători tradiționale. [ genitiv dativ sărbătorii] /a serba + sufix sărbătoareătoare. Azi e mare sărbătoare, nu se lucrează. Sărbătoare dezvelirii monumentului. Sărbătoare nunții lor. Azi e mare sărbătoare, nu se lucrează. |
GRAMATICA cuvântului sărbătoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sărbătoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sărbătoare poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sărbătoare? Vezi cuvântul sărbătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sărbătoare?[ săr-bă-toa-re ] Se pare că cuvântul sărbătoare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sărbătoare Inţelegi mai uşor cuvântul sărbătoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În sau de sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor locuțiune adjectiv și adverb În opoziție cu de toate zilele, obișnuit De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor Sărbătoare legală = zi stabilită în mod oficial în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc Sărbătoare națională = zi de odihnă în cinstea sau în amintirea unui eveniment din istoria țării Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc Sărbătoare națională = zi de odihnă în care se cinstește un eveniment important din istoria patriei Sărbătoare legală = zi stabilită în mod oficial în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează locuțiune adjectiv și adverb De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor Locuţiune adverbiala În sau de sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor religioase; p Sărbătoare legală = zi stabilită în mod oficial în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează Sărbătoare națională = zi de odihnă în care se cinstește un eveniment important din istoria țării locuțiune adjectiv și adverb De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor Locuţiune adverbiala În sau de sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor religioase; p |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sărbătoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi alături de cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sărbătoare are forma: sărbătóri
