 | as |
|
| Sărac [ să-rac ] VEZI SINONIME PENTRU sărac PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sarac în mai multe dicționareDefinițiile pentru sarac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRÁC, -Ă, săraci, -e, adjectiv (În opoziție cu bogat) 1. (Despre oameni) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. Era odată un om sărac, sărac... n-avea nici casă, nici masă. SBIERA, P. 243. Ei erau atît de săraci, încît n-aveau după ce bea apă. ISPIRESCU, L. 174. Voinicel și sprintenel, Dar sărac ca vai de el. ALECSANDRI, P. P. 105. La omul sărac nici boii nu trag. • Expresia: Sărac lipit (pămîntului) vezi lipit. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămînă săraci, decît să se îmbogățească prin mijloace incorecte. Mai bine să fiu sărac și curat, decît bogat și hulit de lume. ALECSANDRI, T. 65. • (Substantivat) Dă-mă și dupun sărac, Numai să trăiesc cu drag. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 275. ♦ (Substantivat) Cerșetor. De-acum vor fi și ei bogați... Și vor avea și ei ce da Săracilor de-acum. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. Au trecut ani la mijloc, și viața s-a scurs liniștită în casa săracă. DUNĂREANU, CH. 9. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat de oameni puțin avuți. 3. Lipsit de..., fără. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi. CREANGĂ, P. 37. Sărac de bunuri, frumusețe și spirit. EMINESCU, N. 72. • Expresia: Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de agerime, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. Legume sărace în vitamine. ▭ Văzduhul era tot mai uscat și mai sărac în aer. DUMITRIU, P. forme 10. ♦ (Despre pămînt) Lipsit de componenții care îl fac propriu pentru agricultură; neproductiv, neroditor. Pămîntul de pe dealul Stănicuțului e sărac, dă roade puține. STANCU, despre 171. ♦ figurat Lipsit de conținut, neexpresiv. Stil sărac. 4. (Exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) verb reflexiv:ednic de milă; biet, sărman, nenorocit. Turcului nu i-i atît de Tomșa, cît de lîna pe care o tunde de pe săraca țară ca de pe-o oaie. SADOVEANU, O. VII 148. Săraci ochișorii mei, Multă lume văz cu ei, Dar nu văz oameni de-ai mei... Sărac piciorușul meu De te-ai vedea-n satul meu! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 200. • (Substantivat) Dar, săracul, era în cele de pe urmă minute. NEGRUZZI, S. I 62. Cum nu i-au fost milă de bietul dobitoc?... săracul, nevinovat fiind, l-au omorît. DRĂGHICI, R. 65. • (Substantivat, în expresie, variind după gen, de obicei și după număr) Săracul (sau sărac) de mine (de tine etc.) = bietul de mine (de tine etc.). Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? Că ce ți-e drag, tot drag rămîne! – Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mîne – Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrîne. COȘBUC, P. I 182. Na, c-am pățit-o, săracul de mine! ALECSANDRI, T. 381. Dacă nu ne-om jălui la d-ta... la cine să rîdicăm glasul, săracii de noi! id. T. I 170. • (Epitetul e atribuit obiectului care pricinuiește starea de compătimire) Săracă străinătate, Mult ești plină de păcate Și n-am maică să mă cate. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 173. • (Exprimă simpatie, uneori cu o nuanță de ironie) Vai sărace poloboace, de te-ai face mai încoace! CREANGĂ, A. 139. Sărac plug cu șese boi, Dragu-mi-i mie de voi! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 27. – Variante: sireác, -ă (C. PETRESCU, Î. II 130, VLAHUȚĂ, CL. 116, CARAGIALE, O. I 54), (regional) săleác, -ă (SBIERA, P. 288, ȘEZ. II 79) adjectiv Forme diferite ale cuvantului sarac: sarac-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRAC adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv calic, necăjit, nevoiaș, sărman, (livresc) mizer, (rar) mofluz, (învechit și popular) neajuns, neavut, pirpiriu, (popular și fam.) nepricopsit, (popular) sărăcan, (învechit și regional) mișel, slăbănog, (regional) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Banat) bedaș, (învechit) measer, neputernic, neputincios, siromah, (familial, figurat și deprindere) păduchios. (E un biet om sarac care trebuie ajutat.) 2. adjectiv biet, nenorocit, nevoiaș, sărman, (livresc) mizer, pauper, (popular) nemernic, păcătos, sărăcan, (învechit și regional) ticăit, ticălos, (prin Muntenia și Olt.) săget, (învechit) cainic, mișel, mișelos. (Un țăran sarac; saracul de mine!) 3. adjectiv mizerabil, sărăcăcios, umil. (Un interior sarac.) 4. adjectiv modest, sărăcăcios, simplu. (O nuntă sarac.) 5. adjectiv nefertil, neproductiv, neroditor, slab, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilvania) macru, (învechit) neproducător, sterpos. (Un sol sarac.) 6. adjectiv insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător, redus. (Un inventar sarac de utilaje.) 7. adjectiv redus. (Are un vocabular sarac.) 8. adjectiv slab, (figurat) chior, orb. (O lumină sarac.) 9. adjectiv banal, comun, neînsemnat, obișnuit. (Viața pictorului X e uimitor de sarac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRÁC saraccă (saracci, saracce) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. • La cel sarac nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și figurat Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut sarac. 3) și substantival Care trezește milă; verb reflexiv:ednic de milă; biet; nenorocit; sărman. saraccii sinistrați! • saraccul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku Forme diferite ale cuvantului sarac: saraccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRAC, Gheorghe (n. 1938, sat Bălaia, jud. Bihor), tenor și cântăreț român de muzică populară și romanțe. Repertoriu folcloric autentic de cântece vechi specifice stilului bihorean, cântece tărăgănate, de șezătoare, jocuri. Stil bazat pe căldura și patosul interpretării; antologii și integrale ale romanței românești pe versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Coșbuc. Forme diferite ale cuvantului sarac: gheorghe -ízm Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sărac: sărác adjectiv masculin, plural săráci; forme singular sărácă, plural săráce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sărac: sărác adjectiv masculin, plural săráci; forme sărácă, plural săráce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Sărac: Sărac ≠ avut, bogat, mănos, opulent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRÁC adjectiv, substantiv verbal orfan, văduv. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sărac: sărac adjectiv, s.v. ORFAN. VĂDUV. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂRAC: SĂRÁC substantiv verbal cerșetor, milog. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sărac: sărac substantiv verbal CERȘETOR. MILOG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sarac: sarác vezi sărac. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SARAC' sarabalíeȘARABÁNĂSARABÁNDĂSĂRĂBÓISăracsărăcăcísărăcăcíeSĂRĂCĂCIÓSsărăcăcitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sarac Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sarac dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E un biet om sarac care trebuie ajutat. Un țăran sarac; saracul de mine! 3. Un interior sarac. O nuntă sarac. Un sol sarac. Un inventar sarac de utilaje. Are un vocabular sarac. O lumină sarac. Viața pictorului X e uimitor de sarac. E un biet om sarac care trebuie ajutat. O nuntă sarac. Are un vocabular sarac. SĂRÁC saraccă saracci, saracce 1 și substantival despre persoane Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. • La cel sarac nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. Ținut sarac. Saraccii sinistrați! • saraccul de mine de tine bietul de mine de tine. |
GRAMATICA cuvântului sarac? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sarac. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sarac poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sărac? Vezi cuvântul sărac desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sărac?[ să-rac ] Se pare că cuvântul sărac are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sarac Inţelegi mai uşor cuvântul sarac dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de agerime, de spirit; prost = bietul de mine de tine etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sarac |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în ajun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
