 | as |
|
| Săgeată [ să-gea-tă ] VEZI SINONIME PENTRU săgeată PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sageata în mai multe dicționareDefinițiile pentru sageata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEÁTĂ, săgeți, substantiv feminin 1. Vergea de lemn avînd la un capăt un vîrf ascuțit de fier, iar la celălalt două aripioare înguste; se folosea în trecut ca armă de luptă, fiind aruncată dintr-un arc încordat. Să ceri de la tată-tău paloșul, sulița, arcul, tolba cu săgețile și hainele ce le purta el cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. Ursan... cade-n loc, Străpuns de o săgeată ce-i intră-n piept adînc. ALECSANDRI, O. 216. • (În metafore și comparații, cu aluzie la forma obiectului) Vîrfurile înalte și ascuțite ale brazilor dimprejur răsăreau din umbră și, ca niște săgeți neclintite de aur, spintecau văzduhul limpede... HOGAȘ, M. N. 70. (În legătură cu verbe de mișcare, cu aluzie la iuțeala cu care zboară obiectul) Își luă biciul și porni săgeată după babă. REBREANU, R. I 149. Se avîntă ca o săgeată și behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. GÎRLEANU, L. 26. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten, Pornește, săgeată, Și zboară șoimește. IOSIF, P. 81. Un vultur căzu săgeată și înhăță pe mîță. DELAVRANCEA, A. 106. • Expresia: Cît ajunge săgeata = la o mică depărtare, aproape, nu departe. Săgetător fără săgeată = om care a pornit la o acțiune fără să aibă mijloacele de a o duce la bun sfîrșit. După arc, și săgeată = așa cum e omul sînt și cele făcute de el, după meșter și lucrul lui. ♦ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pămînt, închipuite a fi rămășițe de trăsnete. Vîrfuri de arme vechi socotite a fi limbi sau săgeți de trăsnet. PAMFILE, VĂZD. 75. 2. figurat Vorbă, aluzie (ironică sau răutăcioasă) menită să lovească în cineva; împunsătură, înțepătură. Adaugă și din parte-mi... că d-lor au prea multă ocupație cu ochii bărbaților, pentru ca să-și piardă timpul cu ochii copilelor. – Mă duc îndată să înfig cu mulțumire această săgeată în sînul lor. ALECSANDRI, O. P. 132. ♦ Durere vie și pătrunzătoare, suferință. O inimă sfărmată De săgeți. CONACHI, P. 86. M-ai mîntuit de săgețile morții. DRĂGHICI, R. 139. 3. Indicator de direcție în formă de săgeată (1), cu vîrful îndreptat înainte. ♦ Fiecare dintre stîlpii caselor și pătulelor de la țară, fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. Porumbar, pătul... mai slăbesc din săgeți și greutatea porumbului le pleacă spre povîrniș. SEVASTOS, N. 26. ♦ Aripă la moara de vînt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fîntînii și avînd la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (geometrie) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. Compus: săgeata-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunze lungi și subțiri și cu flori mari, albe, cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittaefolia). – plural și: (rar) săgete (ODOBESCU, S. II 186). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEÁTĂ, săgeți, substantiv feminin 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuțit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populații și astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. • Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Pornește săgeată. ♦ figurat Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înțepătură. 2. Indicator de direcție în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară, care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii și având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (matematică) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. (geografie; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – latina sagitta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEÁTĂ, săgeți, substantiv feminin 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuțit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populații și astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. • Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Pornește săgeată. ♦ figurat Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înțepătură. 2. Indicator de direcție în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară, care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii și având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (matematică) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. (geografie; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata-apei sau săgeata-apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – latina sagitta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeátă (săgéți), substantiv feminin – 1. Vergea de lemn cu vîrf de fier. – 2. Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. – 3. Cordar de ferăstrău. – 4. Vîrf în care se termină acoperișurile. – 5. Braț de scrînciob. – 6. Vîrf de brad care se plantează pe mormintele tinerilor. – 7. Sagitaria (Sagittaria sagittifolia). – Mr. sădzeată. latina sagĭtta (Pușcariu 1495; REW 7508; Skok, ZRPh., LIV, 490; Jokl, REW, II, 44), conform italiana saetta, prov., spaniolă saeta, vezi limba franceza saete, cat. sageta, portugheză setta. – derivat săgeta, verb (a lovi, a răni, a ucide cu săgeata; a arunca săgeți; a împunge, a înjunghia), care ar putea proveni din latina sagĭttāre, direct (Pușcariu 1496; REW 7509), conform mr. sădzitedz, italiana saettare; săgetar (variantă săgetaș), substantiv masculin (arcaș); săgetător, adjectiv (care săgetează; pătrunzător; substantiv masculin, arcaș; substantiv masculin, nume de constelație și zodie); săgetătură, substantiv feminin (tragere cu arcul, săgetare; rană făcută de săgeată; junghi; paralizie, congestie cerebrală); săgețea, substantiv feminin (săbiuță, Gladiolus imbricatus); săgețică, substantiv feminin (greghetin, Geranium pratense). Forme diferite ale cuvantului sageata: săgéți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeátă forme, plural ețĭ și (vechĭ) ete (latina ságĭtta, italiana saetta, pv. sageta, saeta, vfr. saétte, spaniolă saeta, pg. saita. despre mrom. siγita vine limba neogreacă saita). Vergea care avea un vîrf în forma literiĭ V și și care, în ainte de invențiunea puștilor și gloanțelor, servea ca proĭectil care se arunca cu arcu. O buruĭană acŭatică numită și săgeata apeĭ, cu frunzele ca vîrfu săgețiĭ (sagittária sagittaefólia). popular Săgeata de noapte, dracu. geometrie Perpendiculara lăsată din mijlocu unuĭ arc de cerc pe coardă. Iute ca săgeata, foarte ĭute. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEATĂ s. 1. (regional) răpezitor, (învechit) săhăidac. (O sageata pornită din arc.) 2. (regional) suliță. (sageata pe mormîntul unui tînăr.) 3. (construcții) (regional) suliță. (sageata pe coama caselor țărănești.) 4. (tehnic) aripă, spetează. (sageata la roata morii de vînt.) 5. (tehnic) (regional) colur. (sageata la aripa morii de vînt.) 6. (tehnic) fofează, (Moldova) col. (sageata la moara de vînt.) 7. (georgrafic) săgeată litorală = perisip, cordon litoral. 8. (botanică) săgeata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (regional) iarba-săgeții. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEÁTĂ sageataéți forme 1) Vergea cu vârf ascuțit și cu două aripioare la capăt care se aruncă cu arcul. • sageataeata-apei plantă acvatică cu frunze lanceolate și cu flori albe. 2) figurat Aluzie ironică sau răutăcioasă la adresa cuiva. 3) Indicator de direcție. [ genitiv dativ săgeții] /<lat. sagitta Forme diferite ale cuvantului sageata: sageataéți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEATĂ a) panou de semnalizare întins pe sol, marcând direcția de lansare a parașutiștilor dintr-o aeronavă; b) stil de cădere liberă a parașutiștilor utilizat în lansările de acrobație și în cele de lucru relativ în cădere liberă. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeată, săgeți substantiv feminin 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în afara cadrului legal, în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SĂGEATA: SĂGEATA, comerț în jud. Buzău, situată în C. Buzău-Călmățui, pe râul Buzău; 5.238 locuțiune (2005). Centru viticol. În satul Găvănești se află biserica Sf. Nicolae (1844-1847). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂGEATĂ: SĂGEÁTĂ substantiv verbal coardă, cordar, fulger, înjunghietură, întinzător, înțepătură, junghi, junghietură, pârghie, săbiuță, strună, trăsnet, trăsnitură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeată substantiv verbal COARDĂ. CORDAR. FULGER. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNTINZĂTOR. ÎNȚEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. PÎRGHIE. SĂBIUȚĂ. STRUNĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SĂGEATA: SĂGEATA (Sagitta), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Vulpea și Vulturul. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat săgéții; plural săgéți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săgeată: săgeátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat săgéții; plural săgéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SAGEATA' SAGARMATHAȘĂGÂRTSAGEÁCSĂGEACÁRSĂGEÁTĂsăgeáta-ápeisăgeáta-ápei/săgeáta-ápelorSĂGEATA-LUI-DUMNEZÉUsagenít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săgeată Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săgeată dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O săgeată pornită din arc. Săgeată pe mormîntul unui tînăr. Săgeată pe coama caselor țărănești. Săgeată la roata morii de vînt. Săgeată la aripa morii de vînt. Săgeată la moara de vînt. Osăgeată pornită din arc. Săgeată pe mormântul unui tânăr. Săgeată pe coama caselor țărănești. Săgeată la aripa morii de vânt. Săgeată la moara de vânt. SĂGEÁTĂ săgeatăéți forme 1 Vergea cu vârf ascuțit și cu două aripioare la capăt care se aruncă cu arcul. • săgeatăeata-apei plantă acvatică cu frunze lanceolate și cu flori albe. |
GRAMATICA cuvântului săgeată? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săgeată. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săgeată poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE săgeată? Vezi cuvântul săgeată desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săgeată?[ să-gea-tă ] Se pare că cuvântul săgeată are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL săgeată Inţelegi mai uşor cuvântul săgeată dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cît ajunge săgeata = la o mică depărtare, aproape, nu departe Săgetător fără săgeată = om care a pornit la o acțiune fără să aibă mijloacele de a o duce la bun sfîrșit După arc, și săgeată = așa cum e omul sînt și cele făcute de el, după meșter și lucrul lui ♦ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pămînt, închipuite a fi rămășițe de trăsnete Compus: săgeata-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunze lungi și subțiri și cu flori mari, albe, cu mijlocul purpuriu Sagittaria sagittaefolia Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ închipuite ca fiind urme de trăsnete Geografie; în sintagma Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună Compus: săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu Sagittaria sagittifolia Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ închipuite ca fiind urme de trăsnete Geografie; în sintagma Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună Compus: săgeata-apei sau săgeata-apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu Sagittaria sagittifolia Georgrafic săgeată litorală = perisip, cordon litoral Botanică săgeata-apei Sagittaria sagittifolia = regional iarba-săgeții Botanică săgeata-apei Sagittaria sagittifolia = regional iarba-săgeții |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săgeată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a da cu chirie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul săgeată are forma: săgéți
