eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sacerdotiu


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Sacerdoţiu [ sa-cer-do-ţiu ]
VEZI SINONIME PENTRU sacerdoţiu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sacerdotiu în mai multe dicționare

Definițiile pentru sacerdotiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU substantiv neutru Rangul, demnitatea de preot ( vezi preoție); figurat chemare, misiune. Judecătorii carii gîndesc la siguranța soțietății, la suferințele omenirii, la mărirea sacerdoțiului ce sînt chemați a esercita... sînt adevărați stîlpi ai templului Dreptății. RUSSO, S. 183.
♦ (Cu sens colectiv) Cler, preoțime.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sacerdoțiu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sacerdoțiu:
sacerdoțiu n.

1. darul preoției:

2. corp ecleziastic: răsboaiele medievale între Sacerdoțiul și Imperiul sunt celebre;

3. figurat ce are un caracter venerabil: paternitatea e un sacerdoțiu.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SACERDÓȚIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU substantiv neutru (livresc) Rang, demnitate de preot; figurat chemare, misiune.
       • (Colectiv) Cler, preoțime.

– Din latina sacerdotium.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SACERDÓȚIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU substantiv neutru (livresc) Rang, demnitate de preot; figurat chemare, misiune.
♦ (Colectiv) Cler, preoțime.

– Din latina sacerdotium.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SACERDÓȚIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU substantiv neutru

1. Rang, demnitate de preot.

2. Cler, preoțime. [pronume -țiu. / < limba franceza sacerdoce, latina sacerdotium].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SACERDÓȚIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU sacerdotiui n. livresc

1) Funcția de sacerdot.

2) Totalitate a sacerdoților; cler. /<lat. sacerodotium
Forme diferite ale cuvantului sacerdotiu: sacerdotiui
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

sacerdoțiu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sacerdoțiu:
sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) substantiv neutru [-țiu pronume -țiu], articulat sacerdóțiul; plural sacerdóții
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sacerdoțiu
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sacerdoțiu:
sacerdoțiu substantiv verbal CHEMARE. CLER. MENIRE. MISIUNE. POPIE. PREOȚIE. PREOȚIME. ROL. ROST. SARCINĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sacerdoțiu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sacerdoțiu:
sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) (livresc) [țiu pronume țiu] substantiv neutru, articulat sacerdóțiul
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SACERDÓȚIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SACERDÓȚIU:
SACERDÓȚIU substantiv neutru

1. rang, demnitate de preot.

2. cler, preoțime. (< latina sacerdotium)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'SACERDOTIU'
SACERDÓTSACERDOTÁLSACERDOTÉSĂsacerdotísmSACERDÓȚIUsacféstrusacfíuSACHELÁRSACHELAR/IE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SACERDÓȚIU
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sacerdoţiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SACERDÓȚIU sacerdÓȚiui n.

GRAMATICA cuvântului SACERDÓȚIU?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sacerdoţiu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SACERDÓȚIU poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SACERDÓȚIU sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul sacerdoțiu are forma: sacerdóții
VEZI PLURALUL pentru SACERDÓȚIU la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sacerdoţiu?
Vezi cuvântul sacerdoţiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sacerdoţiu?
[ sa-cer-do-ţiu ]
Se pare că cuvântul sacerdoţiu are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SACERDÓȚIU

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: tranzitiv a acoperi cheltuielile?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav
nerv constituit din fire sensitive și motoare
a face față cheltuielilor
genul uman, omenirea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app