 | as |
|
| Ruşine [ ru-şi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU ruşine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rusine în mai multe dicționareDefinițiile pentru rusine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUȘINE: RUȘÍNE substantiv feminin 1. Sentiment penibil de jenă, provocat de un eșec sau de o greșeală. Aș trebui să mă ascund în fundul pămîntului de rușine și să nu mă mai arăt printre ei. SBIERA, P. 180. Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. • Expresia: A-i fi (rar, a avea) sau a muri (a-i plesni cuiva obrazul) de rușine, se zice cînd cineva se simte foarte rușinat, cînd încearcă un sentiment de jenă. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. Îi era rușine să strige ajutor la vecini. BUJOR, S. 93. Și mai că-mi venea să-l cîrpesc, dar mi-era rușine de lume. CARAGIALE, O. I 45. Îmi plesnește obrazul de rușine, cînd gîndesc cum am să mă înfățoșez înaintea femeii celeia, cu vorbe de-acestea. CREANGĂ, P. 172. N-ai (n-are etc.) rușine sau nu-ți (nu-i etc.) e rușine (obrazului), se spune (uneori interogativ-retoric) în chip de dojană unui obraznic sau unui nesimțitor. Nu mai aveți nici rușine, nici bună-cuviință. REBREANU, R. I 145. Nu ți-e rușine obrazului!... te tîrguiești pentru o cartofă. ALECSANDRI, T. 750. 2. Rezervă, modestie (impusă de respect, de decență, de pudoare). Văzîndu-ne... spălați curat și pieptănați, cu rușinea zugrăvită în față și cu frica lui dumnezeu în inimă, arunca o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75. • locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie, în mod nerușinat. Se legau de nevestele oamenilor, fără rușine, și mulți bărbați cu frica în oase nu ziceau nici pis. CAMIL PETRESCU, O. II 49. Așa sînteți, măi, fără rușine și fără obraz. REBREANU, R. II 82. ♦ Timiditate, sfiiciune. Creangă mărturisea a fi fost un băiat rușinos și fricos și de umbra lui. Dar totdeodată, rușinea fiind un semn al temperamentului nervos, era în stare de împotrivire și mînie. CĂLINESCU, I. C. 40. 3. Ocară, batjocură, ofensă. Rușinea ce i-o făcuse Vasile Baciu i se așezase pe inimă. REBREANU, I. 35. Dacă văzu, tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. ISPIRESCU, L. 36. • Expresia: A fi (a rămîne, a se da, a se face sau a da pe cineva, a face pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de rîs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. Băiatul nu l-a făcut de rușine. REBREANU, R. I 95. Să-mi aleg de bărbat pe unul care să facă tatălui meu, împăratu, rușine în lume? ISPIRESCU, L. 173. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. EMINESCU, O. I 151. 4. Motiv de a se simți rușinat; fapt, situație umilitoare, necinste, dezonoare, umilință. Mai ști păcatul, poate să-ți iasă înainte verb reflexiv:un iepure, ceva... și popîc! m-oi trezi cu tine acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi proastă. CREANGĂ, P. 187. [Hasan-pașa] merse de-și ascunse rușinea într-un crîng spinos, de unde de-abia a doua zi îndrăzni să iasă la ai săi. BĂLCESCU, O. I 201. Aoleo și vai de mine, Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine, Că mi-e frică de rușine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 419. • Expresia: A păți (o sau verb reflexiv:eo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură. Să nu dai ochi cu mine Că-i păți, zău, o rușine. ALECSANDRI, T. I 191. Drag mi-i jocul romînesc, Dar nu știu cum să-l pornesc; Și de nu l-oi porni bine, Lesne voi păți rușine! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 359. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, umilitor, rușinos. Ar fi mai mare rușinea să lipsesc eu, cînd știți doar bine ce-am pățit eu... REBREANU, R. II 112. O ține într-una că-i mai mare rușinea să pleci tu de-acasă, să-ți pierzi verb reflexiv:emea pe ulițile Bucureștilor și să te faci de rîsul negustorilor. spaniolă POPESCU, M. G. 53. Băiat de nouă ani și nici măcar să citească nu știe?... Asta-i rușine. VLAHUȚĂ, O. A. 428. E rușine să nu știi limba ta. NEGRUZZI, S. I 4. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, netrebnic, ticălos, de ale cărui fapte cineva se rușinează. Ah! el e rușinea și nenorocirea maicei sale! NEGRUZZI, S. I 28. A da cinstea pe rușine vezi cinste. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUȘINE: RUȘÍNE substantiv feminin 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. • locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. • Expresia: A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. • Expresia: A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. • Expresia: A păți (o sau verb reflexiv:eo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (popular) Denumire a organului genital la om și la animale. • Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – conform latina roseus.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUȘINE: RUȘÍNE substantiv feminin 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. • locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. • Expresia: A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. • Expresia: A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. • Expresia: A păți (o sau verb reflexiv:eo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (popular) Denumire a organului genital la om și la animale. • Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – conform latina roseus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUȘINE: RUȘÍNE rusinei forme 1) Senzație sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situație penibilă. • A-i fi (sau a avea) rusine a se rușina. A nu avea (nici un pic de) rusine se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simț. A muri (sau a intra în pământ, a-i plesni cuiva obrazul) de rusine a se simți foarte rușinat. Nu ți-e rusine (obrazului sau la obraz), să-ți fie rusine se spune pentru a mustra pe cel care a săvârșit o faptă reprobabilă. 2) Sentiment de decență în relațiile sociale; rezervă în comportare, determinată de bunăcuviință; pudoare. • Fără rusine în mod obraznic. Cu rusine cu modestie; cu sfială. 3) Situație înjositoare, umilitoare; necinste; dezonoare. • A se face (sau a se da) de rusine a se compromite. A face (sau a da) de rusine (pe cineva sau ceva) a submina cinstea (cuiva sau a ceva). Ce rusine! se spune când se creează o situație care dezonorează în mod grav pe cineva. (E) mai mare rusineea este ceva (foarte) rușinos. A păți o rusine a) a ajunge într-o situație umilitoare, dezonorantă; b) a nu izbuti în ceva. A fi rusineea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonorează pe altii. [G.-D. rușinii] /cf. latina roseus Forme diferite ale cuvantului rusine: rusinei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUȘINE: RUȘINE s. 1. jenă, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (popular) rușinare, (învechit și regional) rușință, (învechit) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de rusine.) 2. sfială, sfiiciune, timiditate, (rar) sfiire, sfioșenie, (învechit) sființă. (rusine unui copil.) 3. decență, jenă, manieră, pudoare, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de rusine.) 4. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. (O rusine adusă cuiva.) 5. înjosire, umilință. (Ce rusine a suportat!) 6. dezonoare, necinste, (popular) ocară, (învechit și regional) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura rusine.) 7. batjocură, ocară, (învechit și popular) mascara, (învechit) necinste. (E o adevărată rusine pentru el.) 8. (botanică) rușinea-fetei (Daucus carota și silvestris) = (regional) buruiana-rușinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-cîmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, (prin Moldova) rușinoasă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rușine: rușíne și (vechĭ) rușúne forme (latina *rosio, -ónis, despre róseus, trandafiriŭ, rom, roș. Turburare a sufletuluĭ cauzată de frica de ridicul saŭ de dezonoare și caracterizată pin grămădirea sîngeluĭ în față: a se sinucide de rușine, om fără rușine. Persoană saŭ lucru care cauzează rușine: acest fiŭ e rușinea familiiĭ. A face rușine cuĭva, a-ĭ aduce dezonoare: fapta asta îțĭ face rușine. A da cinstea pe rușine, a te compromite, a perde cinstea. A face pe cineva de rușine, a-l face să-ĭ fie rușine, a-l lăsa rușinat. A rămînea de rușine, a rămînea rușinat. Maĭ mare rușinea saŭ rușinea mare (exclamativ), e lucru de rușine! vezi pudoare, turpitudine. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rușine: rușíne substantiv feminin, genitiv dativ articulat rușínii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rușine: rușíne substantiv feminin, genitiv dativ articulat rușínii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Rușine: Rușine ≠ cinste, nerușine Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUSINE' RUȘINÁRUȘINÁRERUȘINÁTRUȘINĂTÓRRUȘÍNErușínea-fételorrușineálăRUȘINOÁSĂRUȘINÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Rușine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rușine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RUȘÍNE rușinei forme 1 Senzație sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situație penibilă. • A-i fi sau a avea rușine a se rușina. A nu avea nici un pic de rușine se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simț. A muri sau a intra în pământ, a-i plesni cuiva obrazul de rușine a se simți foarte rușinat. Nu ți-e rușine obrazului sau la obraz, să-ți fie rușine se spune pentru a mustra pe cel care a săvârșit o faptă reprobabilă. • Fără rușine în mod obraznic. Cu rușine cu modestie; cu sfială. • A se face sau a se da de rușine a se compromite. A face sau a da de rușine pe cineva sau ceva a submina cinstea cuiva sau a ceva. Ce rușine! se spune când se creează o situație care dezonorează în mod grav pe cineva. E mai mare rușineea este ceva foarte rușinos. A păți o rușine a a ajunge într-o situație umilitoare, dezonorantă; b a nu izbuti în ceva. A fi rușineea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonorează pe altii. Un sentiment de rușine. Rușine unui copil. Nu are nici un pic de rușine. O rușine adusă cuiva. Ce rușine a suportat! 6. Nu poate îndura rușine. E o adevărată rușine pentru el. Ce rușine a suportat! 6. S-a făcut de rușine. |
GRAMATICA cuvântului Rușine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rușine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Rușine poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ruşine? Vezi cuvântul ruşine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruşine?[ ru-şi-ne ] Se pare că cuvântul ruşine are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Rușine Inţelegi mai uşor cuvântul rușine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie, în mod nerușinat A fi a rămîne, a se da, a se face sau a da pe cineva, a face pe cineva de rușine sau a face cuiva rușine = a se face de rîs, a ajunge sau a pune pe cineva într-o situație penibilă A păți o sau verb reflexiv:eo rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură E rușine sau e mai mare rușinea = e nepotrivit, necorespunzător, umilitor, rușinos A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, netrebnic, ticălos, de ale cărui fapte cineva se rușinează locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie A fi sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva de rușine sau a face cuiva rușine = a se face de râs, a ajunge sau a pune pe cineva într-o situație penibilă A păți o sau verb reflexiv:eo rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor E rușine sau e mai mare rușinea = e nepotrivit, necorespunzător, rușinos A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic Daucus carota și silvestris locuțiune adjectiv și adverb Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie A fi sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva de rușine sau a face cuiva rușine = a se face de râs, a ajunge sau a pune pe cineva într-o situație penibilă A păți o sau verb reflexiv:eo rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor E rușine sau e mai mare rușinea = e nepotrivit, necorespunzător, rușinos A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic Daucus carota și silvestris Botanică rușinea-fetei Daucus carota și silvestris = regional buruiana-rușinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-cîmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, prin Moldova rușinoasă Botanică rușinea-fetei Daucus carota și silvestris = regional buruiana-rușinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-câmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, prin Moldova rușinoasă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Rușine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forte fortissimo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
