 | as |
|
| Runc [ runc ] VEZI SINONIME PENTRU runc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului runc în mai multe dicționareDefinițiile pentru runc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC, mănăstire de călugări, situată în localit. componentă Runcu a orașului Buhuși, jud. Bacău, ctitorită de Ștefan cel Mare în 1457, după bătălia victorioasă împotriva lui Petru Aron de la Orbic (apr. 1457). Biserica veche a mănăstirii a fost demolată, pe locul ei zidindu-se biserica actuală cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1760-1787; picturile murale interioare au fost executate abia în 1987). Complexul monahal a fost restaurat în anii 1980-1990. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC, runcuri, substantiv neutru Loc despădurit sau lăzuit, întrebuințat ca pășune sau ca ogor; poiană în pădure la munte, curătură. Vaci mugind colindă runcul. BENIUC, vezi 51. La stînga se înalță, cu gingășie tăiat, un runc verde, întîia treaptă a Ceahlăului. RUSSO, O. 105. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru runc: runc n., plural urĭ (mlat. runcus, despre runcare, a plivi. vezi arunc). Olt. Transilvania Bucovina Curătură, ĭaz, izlaz orĭ ogor pe unde a fost pădure. Maramures Pădure pin care-s mulțĭ copacĭ căzuțĭ. Moldova Pisc păduros izolat (bobeĭcă) maĭ mare de cît bîtca. vezi momic, holm, avaș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC, rúncuri, substantiv neutru Loc despădurit sau lăzuit întrebuințat ca pășune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din latina runcus; conform latina runcatio) [def. DLRLC] Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC substantiv 1. Runc/u, Ioan (Moț); -escu (Mus 11). 2. Runcan, Ioan act. 3. Runcenescul, R. (16 B II 18) < *Runceni + sufix -escu în loc de -eanu spre a evita repetiția. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC runcuri n. Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pășune; teren defrișat. /<lat. runcus Forme diferite ale cuvantului runc: runcuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC, runcuri, substantiv neutru Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – latina runcus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUNC: RUNC, runcuri, substantiv neutru Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – latina runcus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru runc: runc n. Buc. imaș de pădure arsă: depre runc nou iese brânză multă. [Origină necunoscută]. vezi râncă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Runc: Runc n. culme a muntelui Buliga, în jud. Gorjiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru runc: runc substantiv neutru, plural rúncuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru runc: runc substantiv neutru, plural rúncuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru runc: runc substantiv verbal CURĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUNC' RÚMPErumpéntrumtúrărúnăRUNCruncinátRUNCUrunculéțRUNCULÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL runc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului runc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RUNC runcuri n. |
GRAMATICA cuvântului runc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului runc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul runc poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE runc? Vezi cuvântul runc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul runc?[ runc ] Se pare că cuvântul runc are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL runc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Longrină de deraiere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul runc are forma: rúncuri
