 | as |
|
| Rumen [ ru-men ] VEZI SINONIME PENTRU rumen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rumen în mai multe dicționareDefinițiile pentru rumen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adjectiv 1. (Despre obraji sau buze) De o culoare care bate în roșu. Iată ochii negri și obrajii rumeni ca o floare de măr. SADOVEANU, O. I 230. Brațul stîng nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. Copiii lor... cu obrajii rumeni, aprinși și cu ochii scînteietori. VLAHUȚĂ, O. A. 244. Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță. ALECSANDRI, P. P. 33. ♦ (Despre persoane) Cu fața îmbujorată (din cauza unui aflux de sînge). M-am abătut și eu cîteodată, cu vorbe și șăgi, la fetele rumene. SADOVEANU, E. 120. Rumen de timiditate, El se uită-n jos posac. TOPÎRCEANU, P. 242. Rumenă de bucurie se repede înaintea flăcăului. VLAHUȚĂ, O. A. 351. • figurat Iată vin pe rînd, păreche și pătrund cole-n poiană Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. III 55. ♦ (Despre fructe și despre unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea soarelui sau a focului); copt bine; rumenit. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde. C. PETRESCU, C. vezi 119. Apoi colaci învîrtea... Și-n cuptor îi arunca... Rumeni îi scotea și gata. ALECSANDRI, P. P. 390. 2. (În contexte figurate) De un roșu-aprins; trandafiriu. În apus, se vedeau bucăți rumene de cer, ori nouri vineți în care soarele înflăcărat se cufunda. SADOVEANU, O. III 568. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. Și-așa-mi vine, uneori, Să zic rumenelor zori Să mai steie ele-n locuțiune BELDICEANU, P. 108. Forme diferite ale cuvantului rumen: rumen-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN1, rumene, substantiv neutru Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din limba franceza rumen. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN1, rumene, substantiv neutru Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din limba franceza rumen. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adjectiv 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roșu-aprins; trandafiriu. – Din limba slavă (veche) rumĕnŭ. Forme diferite ale cuvantului rumen: rumen-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adjectiv 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. Care este roșu-aprins; trandafiriu. – Din limba slavă (veche) rumenă. Forme diferite ale cuvantului rumen: rumen-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN2 rumenă (rumeni, rumene) 1) (despre față, buze etc.) Care are o culoare roșiatică, sănătoasă. 2) (despre persoane) Care este îmbujorat la față. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roșiatic (sub acțiunea soarelui sau a focului). Măr rumen. Colac rumen. /<sl. rumĕnu Forme diferite ale cuvantului rumen: rumenă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rumen: rúmen, -ă adjectiv (vechea slavă rumĭenŭ, roș, rumen; limba bulgară sîrb. rumen, limba rusă rumĭányĭ). Cu fața plină de sănătate: fețe rumene, copiĭ rumenĭ. Bine copt și prăjit: pîne rumenă, o găină rumenă. – În est rumăn, -ănă, plural tot -enĭ, -ene. Forme diferite ale cuvantului rumen: rumen-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEN: RUMEN adjectiv 1. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumenit, (livresc) rubicond, (rar) roșit, (figurat) aprins, înflorit. (Cu obrajii rumen.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii rumen.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN1 rumene n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen Forme diferite ale cuvantului rumen: rumene Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rumen: rumen a. 1. roșu închis: obrajii rumeni ca doi bujori; 2. bine copt: bucate rumene. [slava RUMIENŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN substantiv neutru Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< limba franceza rumen, conform latina rumen]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru RUMEN2, RUMENĂ: RÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adjectiv rumen2, rumena (din limba slavă (veche) rumĕnŭ = roșu; conform sârbo-croată, slovac. rumen) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN1, rumene, substantiv neutru Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN substantiv neutru primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< limba franceza , latina rumen) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUMEN: RÚMEN substantiv (anatomie) burduhan, ierbar. (rumen al animalelor rumegătoare.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEN: RUMEN substantiv (anatomie) burduhan, ierbar. (rumen al animalelor rumegătoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rumen: rúmen adjectiv masculin, plural rúmeni; forme singular rúmenă, plural rúmene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rumen: rúmen1 adjectiv masculin, plural rúmeni; forme rúmenă, plural rúmene Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rumen: rúmen substantiv neutru, plural rúmene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rumen: rúmen2 substantiv neutru, plural rúmene Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUMEN' RUMEJÍRUMEJÍNĂRumeliarumeliótRÚMENRUMENEÁRUMENEÁLĂRUMENEÁȚĂRUMENÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rumen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rumen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÚMEN2 rumenă rumeni, rumene 1 despre față, buze etc. Măr rumen. Colac rumen. Cu obrajii rumen. Copil cu obrajii rumen. Cu obrajii rumen. Copil cu obrajii rumen. RÚMEN1 rumene n. Rumen al animalelor rumegătoare. Rumen al animalelor rumegătoare. |
GRAMATICA cuvântului rumen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rumen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rumen poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rumen? Vezi cuvântul rumen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rumen?[ ru-men ] Se pare că cuvântul rumen are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rumen Inţelegi mai uşor cuvântul rumen dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeRÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adjectiv rumen din limba slavă veche
rumĕnŭ = roșu; conform sârbo-croată, slovac |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rumen |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea inimă bună sau de aur sau a fi bun la inimă sau cu inima bună?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rumen are forma: rúmene
