 | as |
|
| Rumegător [ ru-me-gă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU rumegător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rumegator în mai multe dicționareDefinițiile pentru rumegator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RUMEGĂTÓR, -OÁRE (< rumega) adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. S. forme (La plural ) (zoologie) Subordin de mamifere erbivore, de obicei biungulate, caracterizate prin prezența unui stomac format din patru compartimente (rumenul, rețeaua, foiosul și cheagul) și prin existența funcției de rumegare. Prin acest act fiziologic, executat prin contracția musculaturii rumenului și a esofagului, masa de alimente este readusă în gură, reamestecată și din nou înghițită. Rumegarea este posibilă datorită existenței unui șanț esofagian care se întinde de la cardia până la foios. În privința dentiției rumegator se caracterizează prin reducerea sau absența incisivilor de pe maxilarul superior și prin cheratinizarea acestei regiuni a intermaxilarelor. Incisivii inferiori (de formă lățită) servesc la ruperea plantelor. Subordinul cuprinde mai multe familii de animale terestre, răspândite pe tot globul (camelide, tragulide, cervide, antilocapride, bovide ș.a.). Dintre rumegator au fost domesticite taurinele, bivolii, oile, caprele, iacul, lama, renul, cămila. Forme diferite ale cuvantului rumegator: -oÁre duce rumegatorde Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adjectiv (Despre animale) Care rumegă. ♦ (Substantivat, forme plural ) Ordin de mamifere avînd conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare. Verde, luțerna nu se dă la vitele cornute, boi și oi – rumegătoare – căci acestea o mănîncă fără a o mesteca. PAMFILE, A. R. 150. Gălbaza e o boală foarte primejdioasă, o capătă rumegătoarele. ȘEZ. III 147. Forme diferite ale cuvantului rumegator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rumegător: rumegătór, -oáre adjectiv Care rumegă: oile-s rumegătoare. substantiv neutru plural Zool. Un subordin al mamiferelor artiodáctile al căror stomah are patru (și une-orĭ treĭ) despărțiturĭ, ca la boŭ, cămilă, capră, oaĭe, cerb ș. a. (Din prima despărțitură, mîncarea se întoarce în gură, unde animalu o mestecă din noŭ și bine, și pe urmă intră de-a binele în stomah p. mistuire). Forme diferite ale cuvantului rumegator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. S. forme (La plural ) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rumegator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. substantiv neutru (La plural ) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rumegator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rumegător: rumegător a. care rumegă. ║ n. plural rumegătoarele, mamifere ca boul, cerbul, cămila, al căror stomac e compus din mai multe buzunare: alimentele se reîntorc din primul buzunar în gură spre a fi mestecate din nou și a fi astfel preparate la o digestiune completă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RUMEGĂTÓR1 rumegatoroáre n. 1) la plural Subordin de mamifere erbivore, care au dinții și stomacul adaptate pentru rumegare (reprezentanți: oaia, bovinele, cerbul, elanul etc.). 2) Mamifer din acest subordin. /a rumega + sufix rumegatorător Forme diferite ale cuvantului rumegator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEGĂTÓR: RÚMEGĂTÓR2 rumegatoroáre (rumegatoróri, rumegatoroáre) (despre animale) Care rumegă. /a rumega + sufix rumegatorător Forme diferite ale cuvantului rumegator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rumegător: rumegătór adjectiv masculin, plural rumegătóri; forme singular și plural rumegătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rumegător: rumegătór1 adjectiv masculin, plural rumegătóri; forme singular și plural rumegătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rumegător: rumegătór2 substantiv neutru, plural rumegătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUMEGATOR' RUMEGÁRUMEGÁRERUMEGÁTRUMEGĂTOÁRERUMEGĂTÓRRUMEGĂTÚRĂRUMEGÚȘRUMEIOÁRĂRUMEIÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rumegător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rumegător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RUMEGĂTÓR1 rumegătoroáre n. /a rumega + sufix rumegătorător. RÚMEGĂTÓR2 rumegătoroáre rumegătoróri, rumegătoroáre despre animale Care rumegă. /a rumega + sufix rumegătorător. |
GRAMATICA cuvântului rumegător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rumegător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rumegător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rumegător? Vezi cuvântul rumegător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rumegător?[ ru-me-gă-tor ] Se pare că cuvântul rumegător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Treaptă geotermică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rumegător are forma: rumegătoáre
