 | as |
|
| Rugină [ ru-gi-nă ] VEZI SINONIME PENTRU rugină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rugina în mai multe dicționareDefinițiile pentru rugina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGÍNĂ, rugini, substantiv feminin I. 1. Substanță brun-roșcată care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării și care duce la distrugerea metalului. Apoi intră, nu prin spărtura gardului, ci pe portița cu balamalele roase de rugină. DUMITRIU, P. forme 59. Un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină. CREANGĂ, P. 194. • figurat Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii conduri, A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, P. 130. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor cu conținut de fier. Pretutindenea sfărîmături de stînci vinete și roșii, arse, fulgerate, pătate de rugină. BART, S. M. 54. 2. figurat (Uneori cu o determinare introdusă prin prepoziție «de») Armă veche, prost întreținută; ruginitură, rablă. Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal și o rugină de paloș ISPIRESCU, L. 169. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. Să-mi mai cerc astă rugină Și să-mi fac bani de iernat. ALECSANDRI, P. I 61. 3. figurat Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. De ne-am fi potrivit acestei vechi rugine, am purta încă barbe. NEGRUZZI, S. I 255. ♦ Om cu idei înapoiate, retrograd. În aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153. În risc de a fi numărat între ruginile literaților, nu mă pot opri de a face o comparație mitologică. NEGRUZZI, S. I 312. II. (botanică) 1. (Uneori determinat prin «grîului» sau «cerealelor») Boală a cerealelor cauzată de o ciupercă parazită (Puccinia graminis), care atacă spicele, frunzele și tulpina gramineelor, distrugînd uneori culturi întregi. Pagubele aduse de rugini plantelor atacate se datoresc slăbirii și pieirii de timpuriu a frunzelor, ceea ce provoacă slăbirea și chiar pieirea plantei în întregime. SĂVULESCU, M. U. I 91. În nici un an pînea n-a ieșit gustoasă: era amară din pricina ruginii. PAMFILE, VĂZD. 17. 2. Plantă erbacee, cu tulpina netedă de un verde închis, cu frunze rotunde, lungi, țepoase, la vîrf cu o inflorescență ramificată, cu flori mici, brune; crește prin mlaștini și prin bălți (Juncus effusus); iarba-mlaștinei, pipirig. – plural și: rugine. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGÍNĂ, rugini, substantiv feminin I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. figurat Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – conform latina *aerugina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGÍNĂ, rugini, substantiv feminin I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. figurat Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – conform latina *aerugina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGÍNĂ ruginai forme 1) Substanță brună-roșcată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) figurat Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală infecțioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite și manifestată prin apariția unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescență. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, și cu flori verzui, dispuse în inflorescență, care crește prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. latina aerugo, ruginainis Forme diferite ale cuvantului rugina: ruginai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGINĂ s. 1. rablă, ruginitură, vechitură, (regional) răbăgie, roajbă. (O rugina de pușcă.) 2. (învechit și regional) pălitură, (regional) mucegai, rodie, rodină, (prin Banat) roșeață. (Boala plantelor numită rugina.) 3. (botanică; Juncus inflexus) (regional) spetează. 4. (botanică; Juncus effusus) (regional) spetează, țipirig, iarba-mlaștinii. 5. (botanică; Senecio jacobaea) (regional) cruguliță, lemnul-Domnului. 6. (botanică; Juncus conglomeratus) (regional) pipirig. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rugină: rugină forme 1. oxid ce se formează pe fierul sau oțelul expus la umezeală; 2. pușcă sau custură veche: trei rugini el îi trăgea popular; 3. boală de putregiune a grâului; 4. figurat cauză de distrucțiune morală, vechime mare: rugina secolelor; 5. fam. tombateră (conform ruginit 4); 6. botanică pipirig. [latina AERUGINEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RUGINĂ: RUGINĂ substantiv 1. – b. (Ștef; Sd XI 273, XVI; Glos; Ard I 243); – P. și jupîneasa lui, Ruginoae (Sd XXII); Ruginoasa substantiv < n. marital. 2. Rotacizat: Rugiră b. (Ștef). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru rugină: rugină substantiv feminin singular (deț.) strat de grăsime de la suprafața porției de mâncare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rugină: rugínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rugínii; plural rugíni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rugină: rugínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rugínii; plural rugíni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUGINA' rugéscRUGÉTRUGETURUGÍRUGÍNĂrugínă-de-báltăRUGINÁRERUGINĂTÚRĂRUGINEȘTI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rugină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rugină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RUGÍNĂ ruginăi forme 1 Substanță brună-roșcată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. Latina aerugo, ruginăinis. O rugină de pușcă. Boala plantelor numită rugină. Boala plantelor numită rugină. |
GRAMATICA cuvântului rugină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rugină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rugină poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rugină? Vezi cuvântul rugină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rugină?[ ru-gi-nă ] Se pare că cuvântul rugină are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rugină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tratament simptomatic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rugină are forma: rugíni
