Definiție rug

Cautăm definiția cuvântului rug în mai multe dicționare

Definițiile pentru rug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG2, ruguri, substantiv neutru Grămadă de lemne pe care se ardeau în antichitate jertfele sau morții și, în evul mediu, condamnații la moarte. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd peste cazanul de plumb, turtindu-l complet... Din grămada enormă se înalță aburi ca dintr-un rug. SAHIA, N. 34. Gunoaie ca ruguri aprinse pentru jertfă ardeau răspîndind un fum acru pretutindeni. ANGHEL, PR. 110. Rugurile sacrificiilor, făcute în cinstea lui Zeus, ardeau pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 35.
• (Glumeț) verb reflexiv:eascurile n-apucaseră încă să se prefacă în jaratec și hribii nu fuseseră puși încă pe rug. HOGAȘ, M. N. 116.
• Fíg. De-al meu propriu vis mistuit, mă vaiet, Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări. EMINESCU, O. I 199.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RUG

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG1, (1, 2,

4) rugi, substantiv masculin, și (3) ruguri, substantiv neutru

1. (Și în forma rug-de-mure) Mur1. O fetișcană cu marama albă culegea mure tîrzii, din rugii înfloriți a doua oară. C. PETRESCU, S. 228. Cînd zorul primenelei sosește, cu pînze de flori pe cîmpii și bălării prin părăgini, rugii și troscotul se tîrăsc către colibă ș-o acopăr c-o velință răcoroasă. DELAVRANCEA, S. 163. Frunză verde rugi-de-mure, A mea casă-i subt pădure. ȘEZ. XXII 74.

2. Măcieș.

3. Tulpina unor plante; viță. Se strecurau sîrmele de aur ale lunii prin rugurile viței sălbatice. SADOVEANU, O. I 518.

4. Compus: rug-de-munte (sau rug-de-zmeură) = zmeur.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

rug

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rug:
rug (-guri), substantiv neutru –

1. Mur (Rubus caesius). –

2. Arbust sau tufă spinoasă în general.

– Mr. (a)rug, megl. rug. latina rŭbus (Diez, II, 58; Pascu, I, 141), conform italiana rovo, rogo; pentru schimbarea b › g, conform neg, negură.

– derivat ruget, substantiv neutru (loc de rugi).
Forme diferite ale cuvantului rug: -guri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

RUG

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG2 rugi m.

1) Tulpină târâtoare a unor plante erbacee.

2) Plantă erbacee cu tulpina spinoasă, cu flori albe sau roz și cu fructe negre comestibile; mur.

3) Trandafir sălbatic; măceș; răsură; rujă. /<lat. rubus
Forme diferite ale cuvantului rug: rugi
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

rug

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rug:
rug (-guri), substantiv neutru

– Lemne pe care se ardeau morții sau condamnații la moarte. latina rugus (secolul XIX). Candrea, Éléments, 5, și Tiktin consideră că cuvîntul poate fi moștenit, lucru complet improbabil.
Forme diferite ale cuvantului rug: -guri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

RUG

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG substantiv

1. Ruga udvornic ard. (11-13 G I 171) act.; Rugescu.

2. Rugaș (Ur XXII 72); -evici (Dm); Rugăș/escul (Ștef); -ești s.

3. conform Rughi fam., mold. (RI VI 80); Șt. (BCI VII 86).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

RUG

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG1 ruguri n.

1) (în antichitate și în evul mediu) Foc pe care se ardeau jertfele aduse zeilor sau ereticii.

2) Foc aprins cu ocazia unor solemnități. /<lat. rogus
Forme diferite ale cuvantului rug: ruguri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RUG

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG2, ruguri, substantiv neutru Grămadă de lemne pe care se ardeau, în antichitate, jertfele sau morții și, în evul mediu, condamnații la moarte.

– latina rogus (după rug1).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUG

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG2, ruguri, substantiv neutru Grămadă de lemne pe care se ardeau, în Antichitate, jertfele sau morții și, în Evul Mediu, condamnații la moarte.

– latina rogus (după rug1).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rug

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rug:

1) rug m. (latina rŭbus, rug. P. g din b, cp. cu negură). Tufă rozacee, ca cea de rubus caesius, de mure, de smeură orĭ de măceș. Mărăcine. Banat Salcîm.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

rug

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rug:

2) rug n., plural urĭ (latina rŏgus, rug). Grămadă de lemne pe care se ardeaŭ condamnațiĭ: Ioana din Arc fu arsă pe rug. vezi eșafod și năcladă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RUG

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG1, rugi, substantiv masculin

1. Tulpina (târâtoare) a unor plante.

2. Mur1.

3. Măceș.

4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur.

– latina rubus.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUG

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG1, rugi, substantiv masculin

1. Tulpina (târâtoare) a unor plante.

2. Mur1.

3. Măceș.

4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur.

– latina rubus.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rug

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rug:
rug substantiv verbal CURPEN. MĂCEȘ. MĂRĂCINE. MUR. ROZĂ. SALCÎM. SPIN. TRANDAFIR. TRANDAFIR SĂLBATIC. verb reflexiv:EJ. ZMEUR. ZMEURAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rug

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rug:
rug m.

1. arbust spinos al cărui fruct se zice mură (Rubus caesius);

2. trecut măceș. [latina RUBUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

rug

Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru rug:
rug, rugi, substantiv masculin

– (botanică)

1. Mur.

2. Măceș; câcădare.

– latina rubus.
Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

rug

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rug:
rug (grămadă de lemne) substantiv neutru, plural rúguri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rug

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rug:
rug2 (grămadă de lemne) substantiv neutru, plural rúguri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RUG

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG substantiv (botanică) (regional) strug. (rug de mure.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RUG

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUG:
RUG substantiv (botanică) (regional) strug. (rug de mure.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rug

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rug:
rug (plantă) substantiv masculin, plural rugi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rug

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rug:
rug1 (plantă) substantiv masculin, plural rugi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'RUG'

RUFÓS RUFȘOÁRĂ RUFULÍȚĂ RUFUȘOÁRĂ RUG rug-de-múnte rug-domnésc RÚGĂ RUGĂCIUNÁR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rug

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rug dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

RUG2 rugi m.

RUG1 ruguri n.

Rug de mure.

GRAMATICA cuvântului rug?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rug.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rug poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul rug sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul rug are forma: rúguri

VEZI PLURALUL pentru rug la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rug?

Vezi cuvântul rug desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rug?

[ rug ]
Se pare că cuvântul rug are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL rug

Inţelegi mai uşor cuvântul rug dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rug

măceș mărăcine mur roză salcâm spin trandafir zmeur zmeurar
VEZI SINONIME PENTRU rug PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sfoară în față?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar
disciplină care studiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărții
figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte
a se succeda în număr mare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?