 | as |
|
| Rozător [ ro-ză-tor ] VEZI SINONIME PENTRU rozător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rozator în mai multe dicționareDefinițiile pentru rozator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR, -OÁRE (< roade) adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Despre animale) Care are dentiția adaptată pentru roadere. 2. substantiv neutru plural Cel mai numeros ordin de mamifere, cunoscându-se circa 1.600 de specii. Sunt preponderent erbivore, de dimensiuni mici și mijlocii, cu dentiție puternic specializată pentru roadere (Rodentia). Caninii lipsesc, lăsând un spațiu larg între incisivi și măsele. Incisivii au smalț doar pe una din fețe, sunt puternic dezvoltați și cresc în tot cursul vieții, menținându-și astfel o lungime constantă: cei de pe maxilarul superior se freacă de cei pe maxilarul inferior în timp ce rod și astfel se ascut în formă de daltă. Printre cele mai cunoscute rozator se numără sciuridele (veverițe, marmote, popândăi), pârșii, hârciogii, șoarecii, șobolanii, bizamul, castorul, porcul spinos și cobaiul. Cele mai mari dimensiuni le atinge capibara din America de Sud. Multe specii sunt dăunătoare, atât prin pagubele produse în culturi și depozite de alimente cât și prin faptul că pot transmite diverse boli; unele specii se vânează pentru blană. În unele clasificări sunt cuprinși în acest ordin iepurii, încă în prezent aceștia sunt de obicei incluși într-un alt ordin, lagomorfe. Forme diferite ale cuvantului rozator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR, -OÁRE, rozători, -oare, adjectiv Care roade. ♦ (Substantivat, n.; la plural ) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și prin marea dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade foarte ușor; (la sg.) animal care face parte din acest ordin. Iepurii, șoarecii, veverițele etc. sînt rozătoare. Forme diferite ale cuvantului rozator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR, rozătoare, substantiv neutru (La plural ) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. • (Adjectival) Animal rozător. – Roade + sufix -ător. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR, rozătoare, substantiv neutru (La plural ) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. • (Adjectival) Animal rozător. – Roade + sufix -ător. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR2 rozatoroáre n. 1) la plural Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinții incisivi foarte viguroși, adaptați pentru roadere (reprezentanți: șoarecele, șobolanul, popândăul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. /a roade + sufix rozatorător Forme diferite ale cuvantului rozator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rozător: rozătór, -oáre adjectiv (despre rod). Care roade. substantiv neutru Zool. Animal care roade, ca șoariciĭ, ĭepuriĭ, veverițele, castoriĭ ș. a. ( vezi mamifer). figurat Om distrugător: rozătoarele bugetuluĭ. vezi coroziv. Forme diferite ale cuvantului rozator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rozător: rozător a. care roade. ║ n. plural rozătoarele, cuadrupede prevăzute cu incizivi spre a roade: chițcan, castor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROZĂTÓR: ROZĂTÓR1 rozatoroáre (rozatoróri, rozatoroáre) Care roade. Animal rozator. /a roade + sufix rozatorător Forme diferite ale cuvantului rozator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rozător: rozătór substantiv neutru, plural rozătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rozător: rozătór substantiv neutru, plural rozătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROZATOR' rozanilínăROZÁRIUROZÁSĂROZÁTICROZĂTÓRROZĂTÚRĂRozavlearozăvleánrozăvleáncă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rozător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rozător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROZĂTÓR2 rozătoroáre n. /a roade + sufix rozătorător. ROZĂTÓR1 rozătoroáre rozătoróri, rozătoroáre Care roade. Animal rozător. /a roade + sufix rozătorător. |
GRAMATICA cuvântului rozător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rozător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rozător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rozător? Vezi cuvântul rozător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rozător?[ ro-ză-tor ] Se pare că cuvântul rozător are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de vatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rozător are forma: rozătoáre
