Definiție rosu

Cautăm definiția cuvântului rosu în mai multe dicționare

Definițiile pentru rosu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU3, -IE, roșii, adjectiv (Și în forma roș, -ă)

I.

1. De culoarea sîngelui. Și colo, departe, departe, de unde izvorăște Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Mergînd el așa... dă de un măr mare cu niște mere roșii ca focul. RETEGANUL, P. II 77.
       • (Urmat de alt adjectiv care precizează nuanța) O geană roșă-aurie mai sclipește pe cer. BART, S. M.

13. Costumul lui... e compus, într-acel portret, de un anteriu de sevai roș-gălbui. ODOBESCU, S. I 262.
       • Ouă roșii = ouă vopsite (cu roșu, prin extensie cu orice culoare), tradiționale la creștini de paști. Pătlăgea roșie (și substantivat, forme) vezi pătlăgea. Pămînt roșu = tip de sol de culoare roșiatică (întîlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). Brad-roșu vezi brad. Fir roșu vezi fir.
♦ (Adverbial) Cu roșu, în roșu. Fata se arătă sprintenă, cu cămașă albă și catrință neagră verb reflexiv:îstată roș. SADOVEANU, B. 21.

2. Roșcat, roșcovan, arămiu. Cu spînul tot am dus-o, cum am dus-o, cîne-cînește pînă acum. Dar cu omul roș nu știu zău la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. Am un bou roșu, unde se pune de se culcă o dată, într-un an i se cunoaște locul (Focul).
       • Pieile-roșii vezi piele.

3. De culoare rumenă-aprinsă (din cauza afluenței de sînge sau a unui defect de circulație). Era voinic, roșu la față. DUMITRIU, N. 18. Nasul tău prea e roșu. DELAVRANCEA, O. II 178. Vai, mîndruță, albă ești, frumoasă ești; Dar ești albă de albele, Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 439.
       • (Întărit prin comparații) Pînă eram pe sub codru, Eram roșu ca și măru. BIBICESCU, P. P. 165. Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. Din obraz îi pică sînge, Unde-l văz inima-mi plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 39.
♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. Avea ochii veșnic roșii de plîns ascuns. REBREANU,

I. 114.
♦ Îmbujorat la față (din cauza unui aflux de sînge provocat de o emoție, de un sentiment). Roșie ca focul de rușine. REBREANU,

I. 19. Smărăndița se făcea roșie ca sfecla, ceilalți rîdeau. VLAHUȚĂ, O. A. III

14. Fiul craiului, cel mai mic, făcîndu-se atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa. CREANGĂ, P. 189. Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82.

4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. [Podul rulant] își schimbă de la sine direcția, purtînd peste capetele a sute de muncitori un trup de fier roșu. SAHIA, N. 33. Dă foc casei de aramă... de se face casa roșă cum e jăraticul. CREANGĂ, O. A. 251.
       • Fier roșu = fier incandescent cu care se înfierează animalele (odinioară sclavii și ocnașii). Calificația ce da persoanelor despre care vorbea era atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fier roșu pe frunte. BOLINTINEANU, O. 378.

5. (Învechit, în expresie) Ban roșu vezi ban1 (2).

II. figurat Inspirat sau pătruns de idei revoluționare; creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă, bolșevică). Mult te-ai schimbat în opiniile politice!... Ar zice cineva că ești roșu! Toată țara este roșie. BOLINTINEANU, O. 457.
       • figurat Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț. EMINESCU, O. I 62.
       • Gărzile Roșii = detașamente revoluționare de muncitori, organizate în Rusia în timpul revoluției din 1917. Armata Roșie vezi armată. Colț roșu vezi colț (I 2).

– Variantă: (Moldova) roș, -ă, roși, adjectiv
Forme diferite ale cuvantului rosu: rosu-ie
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RÓȘU convertor de culori
HTML, HEX, RGB, CYMK

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU, -IE, roșii, adjectiv, substantiv neutru, substantiv masculin, substantiv feminin

I. Adj.

1. De culoarea sângelui.
       • Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene).

2. Roșcat, roșcovan, arămiu.

3. De culoare rumenă aprinsă.
♦ Îmbujorat la față.
♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat.

4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent.
       • Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.).

II. Adj. figurat Comunist.
       • Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917.

III. substantiv neutru

1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui.
♦ Locuţiune adverbiala Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență.
       • Expresia: A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare.
♦ (concretizat) Vopsea roșie.
       • (chimie) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică.

2. Fard de culoare roșie (I

1) pentru obraz și buze; ruj.

3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1).

4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m.

1. Adept al comunismului.
♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX.

2. (învechit; la plural ) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. vezi S. forme Pătlăgică roșie, vezi pătlăgică. VI. S. forme (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Variante: (regional) roș, -ă adjectiv, substantiv neutru]

– latina roseus.
Forme diferite ale cuvantului rosu: rosu-ie
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÓȘU

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU, -IE, roșii, adjectiv, substantiv

I. Adj.

1. De culoarea sângelui.
       • Ouă roșii = ouă vopsite (cu roșu sau, prin generalizare, cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene).

2. Roșcat, roșcovan, arămiu.

3. De culoare rumenă aprinsă.
♦ Îmbujorat la față.
♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat.

4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent.
       • Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.).

II. Adj. figurat Comunist.
       • Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917.

III. substantiv neutru

1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui.
♦ Locuţiune adverbiala Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență.
       • Expresia: A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare.
♦ (concretizat) Vopsea roșie.
       • (chimie) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică.

2. Fard de culoare roșie (I

1) pentru obraz și buze; ruj.

3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1).

4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m.

1. Adept al comunismului.
♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX.

2. (învechit; la plural ) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. vezi S. forme Pătlăgică roșie, vezi pătlăgică. VI. S. forme (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Variante: (regional) roș, -ă adjectiv, substantiv neutru]

– latina roseus.
Forme diferite ale cuvantului rosu: rosu-ie
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÓȘU

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU1 substantiv neutru (Și în forma roș)

1. Culoarea roșie (a șaptea din spectrul solar). Luncile de sălcii, desișurile de lozii își amestecau verdele, galbenul și roșul. SADOVEANU, O. VIII 135. Roșul macului îți lăcrămează ochiul. SAHIA, N. 24. Spre răsărit o pată de un roșu-pal se întindea între cer și apă. BART, S. M. 95.
       • locuțiune adjectiv (Despre clădiri) De (sau din) roșu = cu zidăria de cărămidă terminată și cu acoperișul pus (rămînînd de lucrat interiorul și tencuielile).
       • Locuţiune adverbiala (În construcție cu verbele «a încălzi» sau «a înfierbînta») Pînă la roșu = pînă la starea de incandescență. Înfierbîntă un fier lat pînă la roș. ȘEZ. III 202.
       • Expresia: A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria. Mi s-a făcut roșu înaintea ochilor... Pe cine să iau de gît? PREDA, Î. 24.
♦ (Concretizat) Substanță colorantă de culoare roșie; vopsea roșie. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare... Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. EMINESCU, N. 45.

2. (Uneori determinat prin «de buze») Fard de culoare roșie, pentru obraz și buze; ruj. Își scoase oglinda, roșul și pudra. C. PETRESCU. C. vezi 124.

3. Stofă, panglică, broderie de culoare roșie. L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70. Pe fereastră se uita, Se uita și se mira: Fi-vor spinii înfloriți, Ori-s turcii învăliți, Tot cu roșu-mpodobiți? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 432.

4. (În expresie, în limbajul celor ce ghicesc în cărți) De roșu = de culoarea numită cupă. De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97.

– Variantă: roș substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ROȘU

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROȘU:
ROȘU adjectiv, s.

1. adjectiv sîngeriu, (învechit) sîngeratic, sîngeros. (Marmură rosu; reflexe rosu.)

2. adjectiv incandescent, înroșit. (Metal rosu.)

3. adjectiv îmbujorat, împurpurat, înroșit, rumen, rumenit, (livresc) rubicond, (rar) roșit, (figurat) aprins, înflorit. (Cu obrajii rosu.)

4. adjectiv (medicina) pletoric, rubicond, sanguin. (Față rosu.)

5. adjectiv congestionat, înroșit, (popular figurat) aprins. (rosu la față.)

6. adjectiv (medicina) congestionat, injectat, înroșit, însîngerat, sîngerat, (rar) sîngeros. (Ochi rosu.)

7. substantiv (chimie) roșu de anilină = fucsină.

8. substantiv roșu de buze = ruj.

9. substantiv cupă. (rosu la cărțile de joc; valetul de rosu.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RÓȘU

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU2 rosuie (rosuii)

1) Care este de culoarea sângelui; sângeriu.

2) Care are reflexe roșietice.
       • Pieile rosuii nume dat populației indigene din America de Nord.

3) (despre persoane) Care are fața rumenă; aprins la față; îmbujorat.
       • A se face rosu a se aprinde la față (din anumite cauze); a se îmbujora.

4) (despre metale) Care a fost încălzit foarte tare în foc.
       • Fier rosu fier înfierbântat puternic, cu care se însemnează animalele. 5): (Rasă) rosuie de stepă rasă de vite mari cornute, pentru lapte.

6) (despre ochi) În care este un aflux anormal de sânge; injectat. /<lat. roseus
Forme diferite ale cuvantului rosu: rosuie
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RÓȘU

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU1 n.

1) A șaptea culoare a spectrului solar.
       • A înfierbânta (un metal) până la rosu a înfierbânta până la starea de incandescență.

2) Colorant de această culoare. rosu de Congo.
       • rosu de buze ruj.

3) (la jocul de cărți) Semn distinctiv având forma unei inimi.

4) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de rosu.
       • De rosu se spune despre persoanele șatene. 5): rosu de Purcari varietate de vin produs în localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Roșu

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Roșu:
Roșu (Lacul) n. pe Bicaz, lung de 2200 m., așezat la o înălțime de 995 m., peste nivelul mării.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

roșu

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu (persoană) substantiv masculin, articulat róșul; plural róșii, articulat róșiii (silabe -și-ii)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

roșu

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu2 (persoană) substantiv masculin, articulat róșul; plural róșii, articulat róșiii (-și-ii)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

roșu

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu adjectiv masculin, forme róșie (silabe -și-e); plural m. și forme róșii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

roșu

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu1 adjectiv masculin, forme róșie (-și-e); plural m. și forme róșii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

roșu

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu (culoare, fard, țesătură) substantiv neutru, articulat róșul
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

roșu

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roșu:
róșu3 (culoare, fard, țesătură) substantiv neutru, articulat róșul
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RÓȘU

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÓȘU:
RÓȘU substantiv verbal curtean.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

roșu

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru roșu:
roșu substantiv verbal CURTEAN.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'ROSU'

ROSTUÍ ROSTUÍRE ROSTUÍT ROSTUITÓR RÓȘU róșu-fluorescént róșu-móv ROSULARIA ROȘULÍȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL roșu

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului roșu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Marmură roșu; reflexe roșu.

Metal roșu.

Cu obrajii roșu.

Față roșu.

Roșu la față.

Ochi roșu.

Roșu la cărțile de joc; valetul de roșu.

RÓȘU2 roșuie roșuii 1 Care este de culoarea sângelui; sângeriu.

• Pieile roșuii nume dat populației indigene din America de Nord.

• A se face roșu a se aprinde la față din anumite cauze; a se îmbujora.

• Fier roșu fier înfierbântat puternic, cu care se însemnează animalele.

5: Rasă roșuie de stepă rasă de vite mari cornute, pentru lapte.

• A înfierbânta un metal până la roșu a înfierbânta până la starea de incandescență.

Roșu de Congo.

• roșu de buze ruj.

Valet de roșu.

• De roșu se spune despre persoanele șatene.

5: roșu de Purcari varietate de vin produs în localitatea Purcari din Republica Moldova.

Marmură roșu; reflexe roșuii.

GRAMATICA cuvântului roșu?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului roșu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul roșu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul roșu sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul roșu are forma: róșii

CUM DESPART ÎN SILABE roşu?

Vezi cuvântul roşu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul roşu?

[ ro-şu ]
Se pare că cuvântul roşu are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL roșu

Inţelegi mai uşor cuvântul roșu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu, prin extensie cu orice culoare, tradiționale la creștini de paști

Pămînt roșu = tip de sol de culoare roșiatică întîlnit mai ales în ținuturile mediteraneene

Fier roșu = fier incandescent cu care se înfierează animalele odinioară sclavii și ocnașii

Gărzile Roșii = detașamente revoluționare de muncitori, organizate în Rusia în timpul revoluției din 1917

Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu sau cu altă culoare, tradiționale la creștini de Paști

Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene

Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele odinioară și sclavii, ocnașii etc

Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917

♦ Locuţiune adverbiala Până la roșu = despre metale până la starea de incandescență

A vedea sau a i se face cuiva roșu înaintea ochilor = a se înfuria, a se enerva foarte tare

chimie Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie I 1, foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică

Forme În sintagmele Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte

Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă

Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu sau, prin generalizare, cu altă culoare, tradiționale la creștini de Paști