 | as |
|
| Rostui [ ros-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU rostui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rostui în mai multe dicționareDefinițiile pentru rostui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rostui (forma la infinitiv) A rostui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROSTUI: ROSTUÍ, rostuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A pune în ordine; a aranja așa cum trebuie. Ar trebui totuși să-și rostuiască treburile. DAN, U. 5. N-am mai zăbovit pe aici o zi mai mult decît mi-a trebuit ca să-mi rostuiesc daraverile. M. I. CARAGIALE, C. 92; [Bolovanii] la rînd ciocanul îi așază, frumos mistria-i rostuiește. CARAGIALE, O. III 123. • figurat Rostuia curățenia, încît sticlea sărăcia ca apa din fîntînă. VORNIC, P. 201. ♦ A așeza pe cineva într-un loc, într-un post, într-o situație convenabilă. vezi căpătui. Luna trecută putuse să ajungă la Iași, unde-și găsise prieteni, care au căutat să-l rostuiască. CAMIL PETRESCU, O. II 549. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. Nici nu s-a gîndit ieri de loc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. REBREANU, R. II 162. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile sau blocurile de piatră ale unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. 4. A forma cu mîna rostul urzelii la războiul de țesut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROSTUI: ROSTUÍ, rostuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROSTUI: ROSTUÍ, rostuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rostui: rostuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și. persoana a treia plural: ei / ele rostuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rostuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rostuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rostui: rostuí (a rostui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rostuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rostuiá; conjunctiv prezent 3 să rostuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTUI: ROSTUI verb 1. a rîndui, (popular) a rosti. (A rostui cele necesare.) 2. (industria textilă) a năvădi, a rosti. (A rostui urzeala.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROSTUI: ROSTUÍ verb vezi așeza, procura. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rostui: rostui verb vezi AȘEZA. PROCURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROSTUI' rostriflórrostrifórmROSTROPOVICIRÓSTRUROSTUÍROSTUÍREROSTUÍTROSTUITÓRRÓȘU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rostui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rostui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rostuí a rostui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rostuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rostuiá; conjunctiv prezent 3 să rostuiáscă. A rostui cele necesare. A rostui urzeala. A rostui urzeala. |
GRAMATICA cuvântului rostui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rostui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rostui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE rostui? Vezi cuvântul rostui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rostui?[ ros-tu-i ] Se pare că cuvântul rostui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rostui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Informatică; în sintagma cartelă perforată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
