 | as |
|
| Rostogol [ ros-to-gol ] VEZI SINONIME PENTRU rostogol PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rostogol în mai multe dicționareDefinițiile pentru rostogol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL, rostogoluri, substantiv neutru 1. (În legătură cu verbe de mișcare) Mișcare de rostogolire. Peste această mișcare a rostogolului mai are pămîntul și alta. PISCUPESCU, O. 55. • figurat Cînd rostogolul [împușcăturii] ajunse cine știe unde și fumul se risipi, Mantu Miu văzu jăraticul măturat în două brazde. GALACTION, O. I 271. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. ALECSANDRI, P. P. 108. • Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau (învechit și popular) de-a rostogol, (rar) de-a rostogoala = rostogolindu-se, învîrtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul. [Vîntul] sălta acoperișul, încercînd... să-l poarte de-a rostogolul peste pădure. DUMITRIU, N. 187. Pietre mărunte, măcinîndu-se și ciuruind, curgeau de-a rostogolul la vale. HOGAȘ, M. N. 160. Zmeoaica... venea de-a rostogolul, gemînd. ISPIRESCU, L. 195. Să mă dau de-a rostogoala, Să ajung la Timișoara. HODOȘ, P. P. 95. • (Adverbial) Luna mere (= merge) rostogol Și ți-a fi, mîndră, cu dor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 133. 2. Pantă cu înclinare destul de mare într-o mină, pentru a permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire. – Formă gramaticală: (în expresie) rostogoala. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól (rostogóluri), substantiv neutru – 1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Variante răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, derivat expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli < tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină limba slavă (veche) conform prostire. derivat din limba slavă (veche) (răs- și limba bulgară tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai puțin probabilă. – derivat rostogoli, verb (a se întoarce; reflexiv, a se roti), conform mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, substantiv feminin (întoarcere, rotire). Forme diferite ale cuvantului rostogol: rostogóluri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, substantiv neutru, (II) substantiv masculin I. substantiv neutru 1. (Adesea figurat) Mișcare de rostogolire. • Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau (popular) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. conform rotocol. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, substantiv neutru, (II) substantiv masculin I. substantiv neutru 1. (Adesea figurat) Mișcare de rostogolire. • Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau (popular) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. conform rotocol. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól n., plural urĭ (substantiv verbal despre rostogolesc, ca prostovol, despre prostovolesc. vezi și rotocol). Prostogol. Un fel de scaĭ (pe care, după ce se usucă, îl rostogolește vîntu), numit și măcĭuca cĭobanuluĭ (echinopus sphaerocéphalus și commutátus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoĭ de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. – Și de-a răsto- și răstăgolu (Cov.) și de-a păstrăvălu (Bz.). vezi tumbă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL1 rostogoluri n. 1) Mișcare de rotire în jurul axei proprii. • De-a rostogolul rostogolindu-se; dându-se peste cap. 2) Pantă înclinată într-o mină, care servește la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului rostogol: rostogoluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTOGOL: ROSTOGOL substantiv (botanică) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (regional) arici, căpățînoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucovina) rogojel. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL2 m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROSTOGÓL: ROSTOGÓL substantiv verbal ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogol substantiv verbal CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. SCAIUL-DRACULUI. TĂTARNICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól (mișcare, pantă) substantiv neutru, plural rostogóluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól2 (mișcare, pantă) substantiv neutru, plural rostogóluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rostogol: rostogól1 (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROSTOGOL' ROSTITÓRrostituítRostockrostofólROSTOGÓLrostogoléscROSTOGOLÍROSTOGOLÍREROSTOGOLÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rostogol Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rostogol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROSTOGÓL1 rostogoluri n. • De-a rostogolul rostogolindu-se; dându-se peste cap. |
GRAMATICA cuvântului rostogol? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rostogol. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rostogol poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE rostogol? Vezi cuvântul rostogol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rostogol?[ ros-to-gol ] Se pare că cuvântul rostogol are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rostogol Inţelegi mai uşor cuvântul rostogol dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau învechit și popular de-a rostogol, rar de-a rostogoala = rostogolindu-se, învîrtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau popular de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap Locuţiune adverbiala De-a rostogolul sau popular de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rostogol |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a da rasol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rostogol are forma: rostogóluri
