 | as |
|
| Ronţăire [ ron-ţă-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU ronţăire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rontaire în mai multe dicționareDefinițiile pentru rontaire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RONȚĂIRE: RONȚĂÍRE (< ronțăi) substantiv feminin 1. Acțiunea de a ronțăi; ronțăială. 2. (tehnic) Decupare a unei table cu ajutorul unui poanson, cu care se execută găuri alăturate de-a lungul unui contur decupat; grinotare. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RONȚĂIRE: RONȚĂÍRE, ronțăiri, substantiv feminin Acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei; ronțăială, ronțăit. – vezi ronțăi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RONȚĂIRE: RONȚĂÍRE, ronțăiri, substantiv feminin Acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei; ronțăială, ronțăit. – vezi ronțăi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RONȚĂIRE: RONȚĂÍRE, ronțăiri, substantiv feminin Acțiunea de a ronțăi; sfărîmare cu dinții. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ronțăire: ronțăíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ronțăírii; plural ronțăíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ronțăire: ronțăíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ronțăírii; plural ronțăíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RONȚĂIRE: RONȚĂIRE substantiv ronțăială, ronțăit, ronțăitură. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RONTAIRE' ronțRONȚARONȚĂÍRONȚĂIÁLĂRONȚĂÍRERONȚĂÍTRONȚĂITÚRĂRont/eróo |
GRAMATICA cuvântului RONȚĂIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ronţăire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RONȚĂIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ronţăire? Vezi cuvântul ronţăire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ronţăire?[ ron-ţă-i-re ] Se pare că cuvântul ronţăire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RONȚĂIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv ca roua?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ronțăire are forma: ronțăíri
