 | as |
|
| Romanic, -ă [ ro-ma-nic-, ă ] VEZI SINONIME PENTRU romanic, -ă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului romanic în mai multe dicționareDefinițiile pentru romanic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANIC, -Ă: ROMÁNIC, -Ă adjectiv Descendent din romani. • Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în secolul X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [conform latina romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germana romanisch]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC, -Ă, romanici, -e, adjectiv Care se trage din romani, care are legătură cu Roma antică, cu poporul roman. Popoare romanice. ♦ (Despre limbi) Care derivă din limba latină. vezi neolatin. Limba romînă este singura limbă romanică în care s-au păstrat forme cazuale distincte pentru genitiv-dativ. GRAUR, S. L. 107. Romîna este o limbă romanică de tip oriental. IORDAN, L. R. 28. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Se impune intensificarea studiilor romanice in țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 5/2. Forme diferite ale cuvantului romanic: romanic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC, -Ă adjectiv descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. • care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă romanică = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în secolul X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< italiana romanico, germana romanisch) Forme diferite ale cuvantului romanic: romanic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC, -Ă, romanici, -ce, adjectiv Care se trage din romani2 (1), care are legătură cu Roma antică sau cu poporul roman2. • Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Studii romanice. – Din italiana romanico, germana romanisch. Forme diferite ale cuvantului romanic: romanic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC, -Ă, romanici, -ce, adjectiv Care se trage din romani2 (1), care are legătură cu Roma antică sau cu poporul roman2. • Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Studii romanice. – Din italiana romanico, germana romanisch. Forme diferite ale cuvantului romanic: romanic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC romaniccă (romanicci, romanicce) 1) (despre persoane) Care se trage din romani; descendent din romani. 2) (despre limbi) Care are la bază limba latină; care provine din limba latină. 3) Care studiază limbile, literaturile și culturile neolatine. Studii romanicce. /<it. romanico, germana romanisch Forme diferite ale cuvantului romanic: romaniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMÁNIC, -Ă adjectiv (conform italiana romanico, germana romanisch): în sintagmele filologie romanică și limbă romanică (vezi). Forme diferite ale cuvantului romanic: romanic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru romanic: romanic a. se zice de idiomele moderne derivate din latină (româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru romanic: románic adjectiv masculin, plural románici; forme singular románică, plural románice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru romanic: románic adjectiv masculin, plural románici; forme románică, plural románice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROMANIC: ROMANIC adjectiv neolatin. (Limbă romanic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROMANIC' ROMÂNEȘTIROMÂNÍROMÂNIAROMANIANROMÁNICROMÂNÍCĂROMANICÉSCROMÂNÍEROMÂNÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ROMANIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului romanic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROMÁNIC romaniccă romanicci, romanicce 1 despre persoane Care se trage din romani; descendent din romani. Studii romanicce. Limbă romanic. Limbă romanic. |
GRAMATICA cuvântului ROMANIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului romanic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ROMANIC poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE romanic, -ă? Vezi cuvântul romanic, -ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul romanic, -ă?[ ro-ma-nic-, ă ] Se pare că cuvântul romanic, -ă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ROMANIC Inţelegi mai uşor cuvântul romanic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în secolul X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc ; limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin ♦ artă romanică = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în secolul X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ROMANIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gingirlie, gingirlii, adjectiv feminin învechit; în sintagma cafea gingirlie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
