 | as |
|
| Rit [ rit ] VEZI SINONIME PENTRU rit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rit în mai multe dicționareDefinițiile pentru rit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIT: RIT, rituri, substantiv neutru 1. Practică religioasă, ceremonie bisericească; ritual. Iubirea ta să fie asemeni unui rit Ca sufletul din rugă să iasă-ntinerit. ARGHEZI, vezi 151. El era în vîrstă de douăzeci și opt ani numai, înalt la stat, barba și părul capului galben, pe care, după ritul religiei, el avea obicei a le purta rase. BĂLCESCU, O. II 257. ♦ figurat Rînduială, tipic. Pe masa din careul ofițerilor erau așezate după anume rit, lîngă actele de bord, cerneală și condeie. BART, S. M. 97. 2. Confesiune (3), religie. Ostrogski, pe de o parte, fiind de rit grecesc, simpatiza cu coreligionarii romîni. HASDEU, I. vezi 111. La egumen se aflau mai mulți greci și arabi de ritul nostru. BOLINTINEANU, O. 293. Grecii asemenea îndemnară pre romîni ca să se servească cu slovele cirilice, ca nu cumva să se strecoare pintre ei, o dată cu literele, și ritul apusean. NEGRUZZI, S. I 347. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎT: RÎT1, rîturi, substantiv neutru Botul porcului. Porcul însă își scoase deodată rîtul din zeama de tărîțe. REBREANU, R. I 147. Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Mistreți... cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. Belciug de aur la rîtul porcului, se zice cînd cineva dă un lucru bun cuiva care nu-l merită sau nu știe să-l prețuiască. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎT: RÎT2, rîturi, substantiv neutru (Regional) Loc șes (de-a lungul unei ape curgătoare) pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. vezi pajiște. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rît. COȘBUC, P. II 167. De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 102. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIT: RIT, rituri, substantiv neutru 1. Ritual (2) 4- prin generalizare Rânduială, tipic. 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii; religie. ♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. – Din limba neogreacă ríton, latina ritus, limba franceza rite. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIT: RIT, rituri, substantiv neutru 1. Ritual (2). ♦ prin generalizare Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; specializare veche credință religioasă. – Din limba neogreacă ríton, latina ritus, limba franceza rite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎT: RÎT substantiv (anatomie) bot, (regional) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilvania) ciort, (prin Maramures) roată, (Moldova și Bucovina) sfîrlă. (rit al porcului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIȚ: RIȚ, rițuri, substantiv neutru Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germana Ritz. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RIT: RIT rituri n. 1) vezi RITUAL. 2) Credință religioasă; cult; religie; confesiune. 3) figurat Rânduială tipizată și invariabilă. /<ngr. ríton, latina ritus, limba franceza rite Forme diferite ale cuvantului rit: rituri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIȚ: RIȚ, rițuri, substantiv neutru Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germana Ritz. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RIT: RIT substantiv neutru 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (figurat) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [plural -uri. / conform limba franceza rite, italiana rito, latina ritus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIȚ: RIȚ, rițuri, substantiv neutru (tipografie) Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton pentru a o putea îndoi cu ușurință, fără să plesnească. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rît: rît substantiv verbal BALTĂ. BĂLTOACĂ. GURĂ. LIVADĂ. LUNCĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. OGOR. PĂPURIȘ. PĂPURIȘTE. PÎRLOAGĂ. POMET. SMÎRC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RIȚ: RIȚ rituri n. poligrafie Adâncitură liniară care se face pe o foaie de carton pentru a putea fi ușor îndoită. /<germ. Ritz Forme diferite ale cuvantului rit: rituri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rit: *rit n., plural urĭ (latina ritus). Modu în care se fac ceremoniile unuĭ cult religios: ritu ortodox, ritu catolic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RIT: RIT substantiv neutru 1. ritual. • (figurat) rânduială, tipic. 2. confesiune (3). (< limba franceza rite, latina ritus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rit: rit substantiv verbal CEREMONIAL. CEREMONIE. ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÎNDUIALĂ. TIPIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rît: 1) rît n., plural urĭ (vechea slavă rŭtŭ, rotŭ, rît, bot). Botu porculuĭ. vezi flit și teflu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RIT: RIT substantiv (termen bisericesc) confesiune, credință, cult, religie, (popular) lege. (E de rit ortodox.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rît: 2) rît n., plural urĭ (ung. rét, livadă. vezi rădĭ). Transilvania Maramures Livadă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rit: rit n. ordinea ceremoniilor unui cult religios: rituri sacre. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru riț: riț substantiv neutru, plural ríțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rit: rit substantiv neutru, plural ríturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru riț: riț substantiv neutru, plural ríțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rit: rit substantiv neutru, plural ríturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RIT: RIT substantiv verbal cult. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RIT' RISTÁVRISTÍCristigoálăristúrnăRITRițarîtánrîtănieRITARDÁNDO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rit al porcului. RIT rituri n. RIȚ rituri n. E de rit ortodox. |
GRAMATICA cuvântului RIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RIT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rit? Vezi cuvântul rit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rit?[ rit ] Se pare că cuvântul rit are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RIT Inţelegi mai uşor cuvântul rit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RIT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Juridic comutarea pedepsei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul riț are forma: ríțuri
