eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție risipitor


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Risipitor [ ri-si-pi-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU risipitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului risipitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru risipitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR:
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv

1. (În opoziție cu strîngător, econom) Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313.
       • (Adverbial) Nici un romîn nu avea atiția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126.

2. (Învechit) Care produce ruină; distrugător, nimicitor. Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143.
Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RISIPITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPITOR:
RISIPITOR adjectiv, substantiv cheltuitor, (livresc) prodig, (rar) risipelnic, (Transilvania și Maramures) prădător, (învechit) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (familial figurat) spart. (Om risipitor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RISIPITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR:
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv

1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor.

2. (învechit) Care produce ruină; nimicitor, distrugător.

– Risipi + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RISIPITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR:
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv

1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor.

2. (învechit) Care produce ruină; nimicitor, distrugător.

– Risipi + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RISIPITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR:
RISIPITÓR risipitoroáre (risipitoróri, risipitoroáre) și substantival. Care risipește; cheltuitor. /a risipi + sufix risipitortor
Forme diferite ale cuvantului risipitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

risipitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru risipitor:
risipitor adjectiv verbal DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

risipitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru risipitor:
risipitór adjectiv masculin, plural risipitóri; forme singular și plural risipitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

risipitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru risipitor:
risipitór adjectiv masculin, plural risipitóri; forme singular și plural risipitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

risipitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru risipitor:
risipitór, -oáre adjectiv Cheltuitor fără socoteală, prodig.
Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Risipitor
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Risipitor:
Risipitor ≠ avar, econom, strângător
Definiție sursă: Dicționar de antonime

RISIPITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR:
RISIPITÓR adjectiv, substantiv verbal cheltuitor.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

risipitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru risipitor:
risipitor m. cel ce risipește.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'RISIPITOR'
RISIPÉLNICRISIPÍRISIPÍRERISIPÍTRISIPITÓRRISIPITÚRĂRÍȘIȚĂRÍSLINGRIȘLUÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL risipitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului risipitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om risipitor.
RISIPITÓR risipitoroáre risipitoróri, risipitoroáre și substantival.
/a risipi + sufix risipitortor.

GRAMATICA cuvântului risipitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului risipitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul risipitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul risipitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE risipitor?
Vezi cuvântul risipitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul risipitor?
[ ri-si-pi-tor ]
Se pare că cuvântul risipitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL risipitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nervi adrenergici?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
străin + sufix -on mw
a da de o persoană care știe să pună la punct pe cineva, să strunească pe cineva
nervi simpatici a căror terminatie eliberează adrenalina
a-i fi cuiva nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app