 | as |
|
| Rîndui [ rîn-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU rîndui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rindui în mai multe dicționareDefinițiile pentru rindui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎNDUI: RÎNDUÍ, rînduiesc, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; prin extensie a dispune, a aranja într-un anumit fel (pentru a da un aspect plăcut sau pentru a face să corespundă unui anumit scop); a face ordine. Traian se ridică de pe scăunaș și prinse a rîndui în polițele de subt șopru. SADOVEANU, P. M. 248. Rîndui pe măsuța de la căpătîiul bolnavului cele cîteva reviste. C. PETRESCU, C. vezi 211. Cuvinte prea frumoase le-am rînduit șirag Și-am spus și eu la lume ce-mi este scump sau drag. EMINESCU, O. IV 288. • reflexiv pasiv Se taie și se rînduiește pînea. SADOVEANU, P. M. 77. • reflexiv Fruntașii păuneni s-au rînduit cuviincios in două laturi. SADOVEANU, P. M. 213. In fața casei, Ioana cu cei doi copilași ai ei s-au rînduit ca la intrarea în biserică. CAMIL PETRESCU, U. N. 256. [Pedestrimea] era armată cu suliți și se rînduia în «falange». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ reflexiv A urma unul după altul, a se succeda, a se perinda. Cîți domnitori... s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73. ♦ reflexiv A se afla, a fi așezat sau situat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui. Case mărunte... se rînduiesc pînă la marginea liniei ferate. SAHIA, U.R.S.S. 6. În spate aveam culmea întinsă a Penteleului... și pe sub dînsul se rînduiau, ca trepte ale unei scări de uriași, plaiul Răboiului, munții Neharnița. ODOBESCU, S. III 174. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate, a organiza. Asociații se strînseră în multe seri... în localul școalei de la Trei-Ierarhi, încît chestiunea era acum mai mult de a rîndui materia. CĂLINESCU, I. C. 139. Se frămînta Tetea, rînduindu-și compania. SADOVEANU, O. VI 32. • absolut Rînduiți, c-o să petrecem nouă zile înșirate. Să petreacă toți în țară. EFTIMIU, Î. 56. • (Complementul indică acțiuni ale omului) Domnul... rînduia cele întăi afaceri ale stăpînirii. SADOVEANU, O. VII 73. Cum venea seara, își rînduia rosturile și se culca. DUNĂREANU, CH. 27. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție, a prescrie cuiva ceva; a dispune, a hotărî, a porunci. Cuviosul stareț rîndui fratelui arhondar să pregătească cină. SADOVEANU, Z. C. 261. Se cununară cu fetele, după cum rînduise Prîslea. ISPIRESCU, L. 89. Întrebînd pe doftorul... mi-au rînduit apile de mare. KOGĂLNICEANU, S. 90. • (Impersonal) Ca și-n poveștile cele bătrînești, i-a fost rînduit să slujească la găinărie. SADOVEANU, O. VIII 222. După cine va fi rînduită să se mărite și fetița noastră. RETEGANUL, P. IV 73. ♦ A decide, a fixa, a stabili. Deci ție din visterie pensie îți rînduiesc. NEGRUZZI, S. I 132. Au rînduit locul unde trebuia să se culce supusul său. DRĂGHICI, R. 176. 4. (Învechit și arhaizant) A numi pe cineva într-o slujbă, a repartiza într-o funcție. [Am luat] 800 de galbini de la comisul Trufandachi, pentru ca să-l rînduim ispravnic la Hîrlău. ALECSANDRI, T. 1353. Rînduiră... pe fiecare dobitoc la ce are să fie bun. ȘEZ. II 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎNDUI: RÎNDUI verb 1. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (rindui cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, (învechit și regional) a (se) șirui. (S-au rindui în tăcere.) 3. a rostui, (popular) a rosti. (A rindui cele necesare.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se succeda, a urma. (Zilele se rindui unele după altele.) 5. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a stabili, a statornici, (învechit) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A rindui un impozit.) 6. a hotărî, a lăsa, a orîndui, a statornici. (Așa a rindui Dumnezeu.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (popular) a noroci, a scrie, a soroci, (învechit) a tocmi, (figurat) a rezerva. (Ce ne-a rindui soarta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rîndui: rîndui verb vezi COMANDA. CURĂȚA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICI. STRÎNGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RINDUI' RINDELUÍRINDELUÍRERINDELUÍTrîndéscRÎNDUÍRÎNDUIÁLĂRÎNDUÍRERÎNDUITRÎNDUL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rîndui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rîndui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rîndui cum trebuie elementele unui ansamblu. S-au rîndui în tăcere. A rîndui cele necesare. Zilele se rîndui unele după altele. A rîndui un impozit. Așa a rîndui Dumnezeu. Ce ne-a rîndui soarta?. |
GRAMATICA cuvântului rîndui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rîndui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rîndui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE rîndui? Vezi cuvântul rîndui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rîndui?[ rîn-du-i ] Se pare că cuvântul rîndui are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de bază?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
