 | as |
|
| Rî́de [ rî́-de ] VEZI SINONIME PENTRU rî́de PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ride în mai multe dicționareDefinițiile pentru ride din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎ́DE: RÎ́DE, rîd, verb III. intranzitiv 1. A-și manifesta satisfacția printr-o mișcare a feței și a gurii, scoțînd sunete specifice, nearticulate. Împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte și suferințe, împărat ce-n viața lui nu rîsese niciodată. EMINESCU, N. 3. Nu mă verb reflexiv:eți, nu mă iubiți? Ha, ha, ha! rîdea; mușchii i se suceau în rîsul acesta și ochii lui hojma clipeau. NEGRUZZI, S. I 140. • (Cu subiectul «inima», «gura») Lui Domițian parcă îi rîdea inima. BASSARABESCU, vezi 10. De plăcinte rîde gura; de vărzare și mai tare. CREANGĂ, A. 10. • (Urmat de determinări modale, adesea hiperbolice) Rîd pe înfundate cu lacrimi, aruncînd căutături de milă spre dreapta. BASSARABESCU, substantiv neutru 21. Vîrgolici rîse din toată inima. HOGAȘ, DR. II 133. A rîs cu mare poftă. CARAGIALE, O. III 72. Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la urechi. CREANGĂ, O. A. 66. Te fac să rîzi de te ții de pîntece. ȘEZ. I 39. • Expresia: A rîde (rar a-și rîde) în barbă sau pe sub mustață = a rîde reținut, pe ascuns. Porni să-și rîdă în barbă, bucurîndu-se. MIHALE, O. 287. Vodă rîdea în barbă și strecura în juru-i privirea-i ascuțită. SADOVEANU, O. VII 74. A rîde mînzește vezi mînzește. (Rar) A rîde galben = a rîde fals, silit, prefăcîndu-se că se bucură. Rîdem toți, rîde galben și locotenentul. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. A rîde (cuiva) în nas (în față sau în obraz) = a-și bate joc de cineva care e prezent, a sfida pe cineva cu nepăsare. Ctitorul vorbea mereu, iar ceilalți trei îmi rîdeau în obraz. DELAVRANCEA, H. T. 6. Ea își bate joc de dînsul și-i rîde în față. SBIERA, P. 152. ♦ (Rar, despre păsări) A scoate sunete care sugerează veselie. Rîde ciudat hulubul sălbatic. SADOVEANU, O. VIII 240. 2. A se distra, a se amuza, a face haz. Păcat că n-am fost mai multe, să rîdem. C. PETRESCU, C. vezi 258. Ce-aș mai rîde să te văz întorcîndu-te cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 15. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. Copiii vor rîde în fiece casă, Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, vezi R. 36. Cine rîde la urmă rîde mai bine (= nu trebuie să te bucuri prea devreme, căci lucrurile pot lua altă întorsătură). • figurat Soarele rîdea afară. BART, E. 380. În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. În verb reflexiv:ancea la izvoarele Milcovului curge apa limpede; rîd codrii în apusul soarelui. despre ZAMFIRESCU, R. 246. Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. ALECSANDRI, P. I 235. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prepoziție «la») A arăta cuiva simpatie surîzîndu-i. Erai de paisprezece ani cînd mi-ai rîs întîi. DELAVRANCEA, A. 18. • figurat Cerul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, P. 56. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil. Alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile. CREANGĂ, O. A. 223. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz pe socoteala cuiva, a lua în rîs. Va rîde-ntregul neam arab de bietul Ben-Ardun. COȘBUC, P. I 111. Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracu. CREANGĂ, P. 51. Cît ești de mare și puternic, eu rîd de mînia ta. ALECSANDRI, T. II 18. • figurat Rău e cînd rîde culmea de mușunoi. ALECSANDRI, T. II 150. • reflexiv (Cu pronumele în dativ) Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele Ce își rîde de-aste vorbe, îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. Băieții, ca să-și rîdă de el, îi zic... ȘEZ. IX 135. • tranzitiv Îl rîd toți de față. SEVASTOS, N. 98. Au început frații a-l rîde. SBIERA, P. 3. Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne rîde acușorul? CREANGĂ, O. A. 288. • Expresia: Rîd (sau ar rîde) și cîinii (curcile sau ciorile) de cineva sau (tranzitiv) mă rîd (sau m-ar, te-ar etc. rîde) și cîinii etc., se spune despre cineva care a ajuns de rîsul tuturor. Asta ți-i supărarea?... Fugi d-aici, Ioane, că rîd și curcile de tine. REBREANU, I. 109. Am să vă muștruluiesc de-au să rîdă și cîinii de voi. CREANGĂ, P. 304. ♦ reflexiv (Popular, cu pronumele în dativ) A silui o femeie, a-și bate joc de ea. Mi-a chemat fata la curte și și-a rîs de ea Gogu Cristofor. STANCU, despre 134. ♦ reflexiv (Adesea cu pronumele în dativ) A nu ține seamă de ceva; a nesocoti. Îmi rîd de ritm Și de-orice reguli îmi rîd. MACEDONSKI, O. I 13. Ți-ai rîs de toate, crezînd că asta e-o putere; ș-ai trecut nepăsătoare printre durerile celor din jurul tău. VLAHUȚĂ, O. A. 505. – prezent industrie și: (regional) rîz (DELAVRANCEA, O. II 292, CARAGIALE, O. I 63, ALEXANDRESCU, M. 6). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rîde: rîde (rîd, rîs), verb – 1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prepoziție de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pronume își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. latina rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), conform italiana ridere, prov., limba franceza rire, spaniolă reir, portugheză rir. – conform rîs. derivat rîzător, adjectiv (vesel, rîzăreț), formație literară după limba franceza riant; surîde, verb, după limba franceza sourire; derîdere, substantiv feminin, traducere a limba franceza dérision, dubletul lui deriziune, substantiv feminin (zeflemea), derivat derizoriu, adjectiv, din limba franceza dérisoire; surîzător, adjectiv, după limba franceza souriant. Forme diferite ale cuvantului ride: riderîd riderîs Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎDE: RÎDE verb 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (învechit) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și ride.) 2. (prin Banat) a(-și) tîrtăi, (învechit) a(-și) mădări, a(-și) rînji. (De ce ride de el?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rîde: rîde vezi vezi râde. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RIDE' RIDÁRIDÁRERIDÁTRÍDDArîdeRIDEAUridéiridéntRIDESCU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rîde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rîde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Beau și rîde. De ce rîde de el?. |
GRAMATICA cuvântului rîde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rîde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rîde poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rî́de? Vezi cuvântul rî́de desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rî́de?[ rî́-de ] Se pare că cuvântul rî́de are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rîde Inţelegi mai uşor cuvântul rîde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A rîde rar a-și rîde în barbă sau pe sub mustață = a rîde reținut, pe ascuns Rar A rîde galben = a rîde fals, silit, prefăcîndu-se că se bucură A rîde cuiva în nas în față sau în obraz = a-și bate joc de cineva care e prezent, a sfida pe cineva cu nepăsare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sfântul duh?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
