 | as |
|
| Rezonanţă [ re-zo-nan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU rezonanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rezonanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru rezonanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ (< limba franceza {i}) substantiv feminin 1. Fenomenul de oscilație a unui sistem fizic datorită energiei primite din exterior de la un alt sistem, cu care se află în legătură directă sau mijlocită prin intermediul undelor și care oscilează cu o frecvență egală sau apropiată de una dintre frecvențele cu care este capabil să oscileze primul sistem; cu cât frecvența celui de-al doilea sistem este mai apropiată de frecvența primului sistem, cu atât amplitudinea oscilațiilor acestui sistem este mai mare. Rezonanta este folosită la instrumentele muzicale (pentru amplificarea și timbrarea sunetelor), în radiofonie (pentru acordarea radioreceptoarelor pe frecvența postului emițător), în cercetările privind fizica corpului solid (ex. rezonanta ciclotronică, rezonanta paramagnetică) etc.; ea apare și în împrejurări nedorite (ex. trepidațiile). • Cutie de rezonanta = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. ♦ Creștere puternică, în anumite condiții, a secțiunii eficace a unor reacții nucleare; prin analogii matematice, această rezonanta poate fi interpretată ca fiind o particulă elementară cu viață foarte scurtă. 2. (chimie) Teorie conform căreia starea electronică reală a moleculei rezultă prin suprapunerea diferitelor stări electronice probabile ale moleculei respective (structuri limită). Funcția de undă globală a moleculei se obține prin combinarea liniară a funcțiilor de undă ale structurilor limită. • Rezonanta magnetică nucleară (RMN) = modificarea orientării anumitor nuclee atomice plasate în câmp magnetic static, atunci când sunt supuse acțiunii unui alt doilea câmp electromagnetic oscilator. Principalele aplicații practice sunt spectroscopia RMN, folosită pentru efectuarea de analize chimice și biochimice de mare finețe (ex. în controlul calității produselor în industria farmaceutică) și imageria prin RMN, folosită în medicină pentru obținerea de imagini de foarte bună calitate (îndeosebi în vederea localizării tumorilor sau leziunilor de la nivelul sistemului nervos). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ, rezonanțe, substantiv feminin 1. Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi de a întări și prelungi sunetele; răsunet. Acesta de la Ateneu, e drept, mai are în favoarea sa și rezonanța excelentă a emiciclului. CARAGIALE, N. forme 108. Acel minunat cor de vînători... se pierde apoi cu vuiet armonios, prin tainica rezonanță a codrilor de brazi. ODOBESCU, S. III 93. • figurat Fiecare sentiment, fiecare stare nouă sufletească trezește un fel de rezonanțe nebănuite în versurile acestui genial copil al durerii [Eminescu]. SADOVEANU, O. VI 466. Fiece amănunt, oricît de neînsemnat, avea o rezonanță vie pentru întreaga lui fire. REBREANU, R. I 32. Deși intriga nu e lipsită de peripeții, deși analiza e minuțioasă și subtilă, această nuvelă-roman, prin subiect și prin atmosfera de melancolie, are rezonanța unui poem. IBRĂILEANU, S. 92. • Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui diapazon sau a unui instrument cu coarde. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic cînd asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală cu frecvența proprie vibrației corpului sau sistemului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ substantiv feminin 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări și prelungi sunetele. • Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [conform latina resonantia, limba franceza résonance, italiana risonanza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ, rezonanțe, substantiv feminin 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. • Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (medicină) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din limba franceza résonance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ, rezonanțe, substantiv feminin 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. • Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (medicină) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din limba franceza résonance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ substantiv feminin 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele. ♦ cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chimie) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență. 4. (figurat) ecou, rezultat, răsunet. 5. (lingvistică) timbru (II). (< limba franceza résonance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ rezonantae forme 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica și de a prelungi sunetele. Cutie de rezonanta. 2) fizică Fenomen de apariție a oscilațiilor sub acțiunea altor oscilații de (aproape) aceeași frecvență. rezonanta mecanică. 3) figurat Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; răsunet; ecou. /<fr. résonnance Forme diferite ale cuvantului rezonanta: rezonantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONANȚĂ substantiv răsunet, sonoritate, timbru, ton. (rezonanta unui flaut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezonanță: rezonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezonánței; plural rezonánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezonanță: rezonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezonánței; plural rezonánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rezonanță: rezonanță forme prelungirea duratei sunetului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REZONANȚĂ: REZONÁNȚĂ substantiv verbal răsunet. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rezonanță: *rezonánță, vezi resonanță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rezonanță: rezonanță substantiv verbal RĂSUNET. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REZONANTA' REZONÁREZONÁBILREZONAMÉNTREZONÁNTREZONÁNȚĂREZONÁTREZONATÓRREZONÉRrezonimí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rezonanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rezonanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REZONÁNȚĂ rezonanțăe forme 1 Proprietate a unor obiecte de a intensifica și de a prelungi sunetele. Cutie de rezonanță. Rezonanță mecanică. Rezonanță unui flaut. Rezonanță unui flaut. |
GRAMATICA cuvântului rezonanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rezonanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rezonanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rezonanţă? Vezi cuvântul rezonanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rezonanţă?[ re-zo-nan-ţă ] Se pare că cuvântul rezonanţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rezonanță Inţelegi mai uşor cuvântul rezonanță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele Magnetică nucleară RMN = modificarea orientării anumitor nuclee atomice plasate în câmp magnetic static, atunci când sunt supuse acțiunii unui alt doilea câmp electromagnetic oscilator Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui diapazon sau a unui instrument cu coarde Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele ♦ cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rezonanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ai sălbatic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rezonanță are forma: rezonánțe
