 | as |
|
| Rezistenţă [ re-zis-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU rezistenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rezistenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru rezistenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ, rezistențe, substantiv feminin I. Acțiunea de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. A opune rezistență. ▭ Orice rezistență va fi imediat reprimată cu forța armată. REBREANU, R. II 228. I-am sili [pe țărani]... la o grozavă rezistență înlăuntrul țării. KOGĂLNICEANU, S. A. 183. ♦ Mișcare de patrioți care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1944, s-au opus cotropitorilor și politicii de colaborare cu aceștia. Rezistența franceză. II. Calitatea de a fi rezistent. 1. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc. • locuțiune adjectiv De rezistență = care te ajută să reziști (la foame, la lipsuri etc.). Îți făceam rost de cîteva mii de lei ca să ai un fond de rezistență. C. PETRESCU, C. vezi 134. 2. Proprietatea unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. Rezistența fierului. ▭ Cu toată sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase față de substanțele toxice, ea prezintă o mare rezistență. MARINESCU, P. A. 57. • Rezistența materialelor = studiul comportării corpurilor deformabile cînd se exercită asupra lor forțe din afară și al dimensionării acestora ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. Rezistența apei la înaintarea unei corăbii. Rezistență de frecare. 2. Forță pe care un conductor o opune trecerii curentului electric și care depinde de materialul din care e făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 4. Rezistor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ, rezistențe, substantiv feminin I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. • Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (tehnică) Rezistor. – Din limba franceza résistance, italiana resistenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ, rezistențe, substantiv feminin I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al doilea război mondial în țările ocupate de fasciști. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. • Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (tehnică) Rezistor. – Din limba franceza résistance, italiana resistenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ substantiv feminin I. 1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă. ♦ ă materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare. • forță care se opune efectului unei alte forțe. 2. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice. 3. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc. II. împotrivire, opoziție; (specializare) respingere a atacurilor inamicului. • piedică, obstacol, greutate. • mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist. (< italiana resistenza, limba franceza résistance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru REZISTENȚA: REZISTENȚA, denumire a mișcării populare antifasciste de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. Rezistenta s-a manifestat, în funcție de condițiile concrete din fiecare țară, prin greve și sabotaje, neîndeplinirea ordinelor ocupanților, difuzarea presei ilegale și propagandă antifascistă, ajungând până la lupta de partizani, la constituirea în armate populare și la insurecția armată. După război, participanții la Rezistenta s-au unit în Federația Internațională a Luptătorilor din Rezistență, a victimelor și a deținuților fascismului (FIR). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ substantiv feminin I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acțiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. ♦ Obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (concretizat) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (figurat) Împotrivire, opoziție. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mișcare a patrioților care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceștia. [conform limba franceza résistance, italiana resistenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTENȚĂ s. 1. împotrivire, opoziție, opunere, (inv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întîmpinat o dîrză rezistenta.) 2. durabilitate, soliditate, tărie, trăinicie, (învechit și regional) statornicie, (învechit) nestrămutare. (rezistenta unui material.) 3. duritate, soliditate, tărie, tenacitate. (rezistenta unui metalurgie) 4. (fizică) rezistor. (rezistenta electrică.) 5. durabilitate, trăinicie, viabilitate. (rezistenta unei opere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REZISTENȚĂ: REZISTÉNȚĂ rezistentae forme 1) vezi A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trăinicie. rezistentaa materialelor. 3) Forță de opunere; împotrivire. 4) Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistor. [G.-D. rezistenței] /<fr. résistence, italiana resistenza Forme diferite ale cuvantului rezistenta: rezistentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rezistență: *rezisténță forme, plural e (în franceză résistance, cu sufix -ență după latina vezi subsistență). Calitatea de a rezista: rezistența materiiĭ. Tărie contra osteneliĭ, contra foameĭ: rezistența soldaților. Îndărătnicie, opunere, refuz de a te supune: a asculta fără rezistență. A opune rezistență, a rezista. vezi opor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezistență: rezisténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezisténței; plural rezisténțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezistență: rezisténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezisténței; plural rezisténțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Rezistență: Rezistență ≠ irezistență, nerezistență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'REZISTENTA' rezinólrezístREZISTÁREZISTÉNTREZISTÉNȚĂrezistențiálREZISTÍBILREZISTIBILITÁTErezistín |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Rezistență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rezistență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A întîmpinat o dîrză rezistență. Rezistență unui material. Rezistență unui metalurgie 4. Rezistență electrică. Rezistență unei opere. REZISTÉNȚĂ rezistențăe forme 1 vezi A REZISTA. Rezistențăa materialelor. Rezistență electrică. |
GRAMATICA cuvântului Rezistență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rezistență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Rezistență poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rezistenţă? Vezi cuvântul rezistenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rezistenţă?[ re-zis-ten-ţă ] Se pare că cuvântul rezistenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Rezistență Inţelegi mai uşor cuvântul rezistență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De rezistență = care te ajută să reziști la foame, la lipsuri etc Rezistența materialelor = studiul comportării corpurilor deformabile cînd se exercită asupra lor forțe din afară și al dimensionării acestora ca să nu-și modifice forma Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma ♦ ă materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Rezistență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune prepoziție prin intermediul cuiva sau a ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rezistență are forma: rezisténțe
