 | as |
|
| Rezervă [ re-zer-vă ] VEZI SINONIME PENTRU rezervă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rezerva în mai multe dicționareDefinițiile pentru rezerva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rezerva (forma la infinitiv) A rezerva conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ, rezerve, substantiv feminin 1. Cantitate (de alimente, de obiecte, de bani etc.) pusă deoparte și păstrată spre a fi întrebuințată mai tîrziu; depozit (2). Trebuie să producem atît, încît nu numai să acoperim nevoile de materii prime ale industriei, ci să creăm rezerve de stat. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 542. Nu pomenea nimic despre rezervele în monedă bună ce le avea la banca din București. REBREANU, R. II 19. • (juridic) Rezervă legală = parte din averea succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, în paguba unor anumiți moștenitori. Fond de rezervă vezi fond (II 1). • locuțiune adjectiv (Despre o piesă oarecare) De rezervă = care e la fel cu piesa în funcțiune și poate fi utilizată la nevoie. Ion Ozun își cumpărase un lacăt solid și discret, cu o cheie de rezervă. C. PETRESCU, C. vezi 44. • Expresia: Rezervă internă = posibilitate de creștere a capacității de producție a unei întreprinderi, care poate consta în mai buna așezare și folosire a mașinilor, în reducerea consumului de materiale, în mai buna organizare a procesului tehnologic etc. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile, industrializabile, care se găsește în subsolul unui anumit teren. Rezerve geologice de țiței. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. La spitalul județean... sînt într-o rezervă cu un camarad din regiment. CAMIL PETRESCU, U. N. 418. 3. Parte din armată, chemată sub arme numai în caz de război; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. După un scurt schimb de vederi între comandanții de batalioane, se găsește că e rîndul nostru să fim trecuți la rezervă. CAMIL PETRESCU, U. N. 308. • Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană sau grup de persoane destinat să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. Activul de partid va deveni principala rezervă de cadre pentru întărirea conducerii organizațiilor de partid, de stat, economice și obștești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2869. ♦ (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. Față de lumea străină care îl exploata, a avut o rezervă deosebită. SADOVEANU, E. 24. Foarte lăudabil. Cu singura rezervă că eu nu sînt un oficiu de plasare. C. PETRESCU, C. vezi 134. • Locuţiune adverbiala Fărắ rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Mușat și-a deschis inima fără rezervă și i-a spus o mulțime de lucruri. GALACTION, O. I 131. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă (sau cu toată rezerva) = fără siguranță, cu îndoială, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veracitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. REBREANU, R. II 225. • locuțiune prepoziție Sub rezerva... = cu condiția... Sub rezerva aprobării ulterioare. • Expresia: A face rezerve = a-și exprima îndoieli asupra justeții unei teze. N-am aprobat redacția răspunsului celor de la Brussa făcută de Rosetti, și deși am subscris-o, dar am spus tutulor rezervele ce fac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 462. Făcînd rezervele noastre în privința dreptului ce voia Europa a-și însuși, adică de a interveni în organizațiunea dinăuntru a unei țări... și astăzi recunosc că bine am făcut. KOGĂLNICEANU, S. A. 204. ♦ figurat Faptul de a fi prudent, circumspect, reținut în vorbe, acțiuni etc.; discreție; prin extensie răceală, jenă. Rezerva de la început se risipise. Toți vorbeau tare. C. PETRESCU, C. vezi 297. Căpitanul vaporului se ținuse pe tot timpul conflictului la distanță, într-o prudentă rezervă. BART, S. M. 91. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ, rezerve, substantiv feminin 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (economie poloneză) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (finanțe) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (juridic) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (fiziologie) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de bioxid de carbon care se degajează din 100 moștenit din latinescul de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. • Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. • locuțiune adjectiv De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ specializare (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. • Locuţiune adverbiala Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. • locuțiune prepoziție Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (juridic) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că verb reflexiv:ea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ figurat Prudență, circumspecție; discreție; reticență; prin extensie răceală, indiferență; jenă. – Din limba franceza réserve. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ, rezerve, substantiv feminin 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (economie poloneză) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (finanțe) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (juridic) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (fiziologie) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de dioxid de carbon care se degajă din 100 moștenit din latinescul de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. • Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. • locuțiune adjectiv De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ specializare (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. • Locuţiune adverbiala Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. • locuțiune prepoziție Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (juridic) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că verb reflexiv:ea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ figurat Prudență, circumspecție; discreție; reticență; prin extensie răceală, indiferență; jenă. – Din limba franceza réserve. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale, etc. reținută pentru a fi folosită mai târziu, la nevoie; depozit (2). • Rezerve de stat = cantități de bunuri materiale (dintre cele mai importante) acumulate și păstrate de stat pentru a fi folosite în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute (calamități naturale, greutăți de aprovizionare din import etc.). • Rezerve interne = resurse de mărire și îmbunătățire a producției existente într-o unitate economică. • Rezerva bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită în vederea acoperirii cheltuielilor în cazul sporirii lor neprevăzute sau a nerealizării integrale a veniturilor. • Rezervele minime obligatorii = disponibilitățile bănești ale băncilor, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise deschise la Banca Națională. Se constituie ca o rată (cotă procentuală) din obligațiile băncilor, în monedă națională și în valută, rezultate din acceptarea depozitelor și a altor fonduri. Rata rezerva minime obligatorii se stabilește de Banca Națională și se modifică în funcție de obiectivele politicii monetare. • R.-aur = cantitate de aur aflată în depozitul băncilor de emisiune spre a servi drept garanție pentru biletele de bancă emise și pentru lichidarea datoriilor către alte țări în cazul în care nu există o altă posibilitate de lichidare (ex. prin export de mărfuri, plată în devize) a datoriilor respective. • Rezerva lichidă = a) cantitate de aur, de valute și de devize liber-convertibile în aur de care dispune la un moment dat o bancă sau o țară pentru a efectua plăți internaționale; b) totalitatea mijloacelor bănești (existente sub orice formă), negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc. 2. Cantitatea de substanță minerală utilă dintr-un zăcământ, pusă în evidență prin lucrări geologice de prospecțiune și de explorare (lucrări miniere sau foraje). 3. (MILIT.) Parte a forțelor sau a mijloacelor păstrată la dispoziția comandantului pentru a fi folosită după nevoi în perioada luptei. ♦ Parte a armatei care nu se află sub arme și este formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar (ex. ofițer în r., subofițer în r.). ♦ Persoană sau grup de persoane destinat să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ♦ (SPORT) Jucător care înlocuiește pe titular într-un meci, într-o competiție etc. 4. Cameră de spital în care se internează singur un bolnav sau cel mult doi. 5. (Dr.) Manifestare de voință a unui stat care consimte să devină parte la un tratat cu privire la neaplicarea ori aplicarea specifică în privința sa a uneia dintre clauzele tratatului. • Rezerva succesorală = parte din succesiunea unei persoane de la care moștenitorii rezervatari nu pot fi înlăturați printr-un act de libertate de către cel ce lasă moștenirea. 6. Rezerva alcalină vezi alcalin. 7. Obiecție, îndoială, motiv de îndoială. • locuțiune Fără rezervă = fără reticențe; în întregime. Sub rezerva... = cu condiția... Cu rezervă = fără siguranță, cu îndoială. ♦ figurat Prudență, circumspecție; cumpătare; prin extensie răceală, indiferență. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ rezervae forme 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. • rezervae ale producției posibilități neutilizate pentru sporirea producției. rezervae interne posibilități nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producției, fără investiții suplimentare. rezerva de muncă tineri din școlile polivalente care se pregătesc să îmbrățișeze diverse specialități. rezerva de aur (sau rezerva-aur) fond centralizat de aur care se păstrează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. rezervae naturale cantitate de substanțe minerale utile aflate în scoarța terestră. rezerva succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiți moștenitori. 2) Categorie de cetățeni care au satisfăcut serviciul militar și care urmează a fi mobilizați în caz de război. Ofițer de rezerva. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea rezervae față de cineva. • Fără rezerva (sau rezervae) în întregime; necondiționat. Cu multă rezerva fără a garanta exactitatea și autenticitatea unui fapt. Sub rezervaa... cu condiția... [G.-D. rezervei] /<fr. réserve Forme diferite ale cuvantului rezerva: rezervae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ substantiv feminin 1. Cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. • Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ♦ (figurat; mai ales la plural ) Posibilități. • Rezerve interne = totalitatea posibilităților existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit realizarea unor cantități sporite de produse. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile conținute într-un zăcământ. 2. Cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. Parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Motiv de îndoială, obiecție. • Fără rezervă = fără reținere, în întregime. ♦ (figurat) Prudență, cumpătare, măsură; discreție; (prin extensie) răceală, indiferență, jenă. [< limba franceza réserve < réserver – a pune deoparte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ substantiv feminin 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♦ (juridic) rezerva succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. • (figurat; plural ) posibilități. • cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. • (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. ♦ fără rezerva = fără reținere, în întregime. • (figurat) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (prin extensie) răceală, indiferență. (< limba franceza réserve) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ, rezérv, verb I. tranzitiv A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. vezi 171. • Expresia: A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură. ♦ figurat A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. vezi 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – prezent industrie și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZERVĂ s. 1. (învechit) rezervație. (Mai are o rezerva de alimente.) 2. margine, marjă. (Să lăsăm o rezerva pentru orice eventualitate.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (învechit) aporie, îndoință. (rezerva lui era în parte întemeiată.) 4. reținere, (figurat) măsură. (rezerva în comportare.) 5. critică, obiecție, observație, (rar) observare. (Are unele rezerva după lectura romanului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ, rezérv, verb I. tranzitiv A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (reflexiv) Mă rezerv pentru banchet. • Expresia: A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ figurat A hărăzi, a meni. – Din limba franceza réserver. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ, rezérv, verb I. tranzitiv A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (reflexiv) Mă rezerv pentru banchet. • Expresia: A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ figurat A hărăzi, a meni. – Din limba franceza réserver. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rezervă: rezervă forme 1. acțiunea de a rezerva și lucrul rezervat; 2. figurat discrețiune, cumpătare: a bea cu rezervă; 3. restricțiune: a face rezervele sale; 4. partea armatei compusă din oameni cari și-au făcut timpul de serviciu și cari sunt rechemați în caz de răsboiu; 5. corp de trupe ținute în ziua bătăliei la distanța acțiunii spre a le dirija la nevoie asupra puncturilor slabe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ verb I. trecut A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (figurat) A destina. ♦ reflexiv A se reține. [P.i. rezérv. / < limba franceza réserver, latina reservare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ verb 1. a reține. (I-a rezerva un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am rezerva niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a rezerva loc la rând.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVA verb 1. a reține. (I-a rezerva un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am rezerva niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a rezerva loc la rînd.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ verb trecut a păstra, a reține pentru cineva. • a pune la o parte. • (figurat) a destina. (< limba franceza réserver, latina reservare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REZERVA: REZERVÁ verb vezi da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rezerva: rezerva verb vezi DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezerva: rezervá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rezérv, persoana a treia singular: el / ea și plural rezérvă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezervă: rezérvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezérvei; plural rezérve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezervă: rezérvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rezérvei; plural rezérve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezerva: rezervá (a rezerva) verb, indicativ prezent 3 rezérvă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rezervă: rezervă substantiv verbal RĂCEALĂ. RETICENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZERVĂ parașută de rezervă. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REZERVĂ: REZÉRVĂ substantiv verbal răceală. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'REZERVA' rezemấntrezemúșREZERPÍNĂrezérvREZERVÁREZERVÁREREZERVÁTREZERVATÁRREZERVÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REZERVĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rezervă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REZÉRVĂ rezervĂe forme 1 Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. • rezervĂe ale producției posibilități neutilizate pentru sporirea producției. RezervĂe interne posibilități nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producției, fără investiții suplimentare. RezervĂ de muncă tineri din școlile polivalente care se pregătesc să îmbrățișeze diverse specialități. RezervĂ de aur sau rezervĂ-aur fond centralizat de aur care se păstrează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. RezervĂe naturale cantitate de substanțe minerale utile aflate în scoarța terestră. RezervĂ succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiți moștenitori. Ofițer de rezervĂ. A avea rezervĂe față de cineva. • Fără rezervĂ sau rezervĂe în întregime; necondiționat. Cu multă rezervĂ fără a garanta exactitatea și autenticitatea unui fapt. Sub rezervĂa. Mai are o rezervĂ de alimente. Să lăsăm o rezervĂ pentru orice eventualitate. RezervĂ lui era în parte întemeiată. RezervĂ în comportare. Are unele rezervĂ după lectura romanului. Mai are o rezervĂ de alimente. O rezervĂ neîntemeiată a cuiva. I-a rezervĂ un bilet la teatru. Ți-am rezervĂ niște măsline. I-a rezervĂ loc la rând. I-a rezervĂ un bilet. Ți-am rezervĂ niște măsline. I-a rezervĂ loc la rînd. Rezervá a rezervĂ verb, indicativ prezent 3 rezérvă. |
GRAMATICA cuvântului REZERVĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rezervă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REZERVĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE rezervă? Vezi cuvântul rezervă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rezervă?[ re-zer-vă ] Se pare că cuvântul rezervă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL REZERVĂ Inţelegi mai uşor cuvântul rezervă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe juridic Rezervă legală = parte din averea succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, în paguba unor anumiți moștenitori locuțiune adjectiv Despre o piesă oarecare De rezervă = care e la fel cu piesa în funcțiune și poate fi utilizată la nevoie Rezervă internă = posibilitate de creștere a capacității de producție a unei întreprinderi, care poate consta în mai buna așezare și folosire a mașinilor, în reducerea consumului de materiale, în mai buna organizare a procesului tehnologic etc Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei Locuţiune adverbiala Fărắ rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime Sub toate rezervele = fără nici o garanție Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = fără siguranță, cu îndoială, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veracitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt = cu condiția A face rezerve = a-și exprima îndoieli asupra justeții unei teze ♦ economie poloneză Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse Finanțe Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite Rezervă lichidă = a totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor Juridic Rezervă succesorală sau legală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori Fiziologie Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de bioxid de carbon care se degajează din 100 moștenit din latinescul de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei locuțiune adjectiv De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană Locuţiune adverbiala Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime Sub toate rezervele = fără nici o garanție Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt = cu condiția ♦ economie poloneză Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse Finanțe Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite Rezervă lichidă = a totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor Juridic Rezervă succesorală sau legală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori Fiziologie Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de dioxid de carbon care se degajă din 100 moștenit din latinescul de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei locuțiune adjectiv De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană Locuţiune adverbiala Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime Sub toate rezervele = fără nicio garanție Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt = cu condiția Rezerve de stat = cantități de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și păstrate de stat pentru a fi folosite în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute calamități naturale, greutăți de aprovizionare din import etc Rezerve interne = resurse de mărire și îmbunătățire a producției existente într-o unitate economică Bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită în vederea acoperirii cheltuielilor în cazul sporirii lor neprevăzute sau a nerealizării integrale a veniturilor Rezervele minime obligatorii = disponibilitățile bănești ale băncilor, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise deschise la Banca Națională -aur = cantitate de aur aflată în depozitul băncilor de emisiune spre a servi drept garanție pentru biletele de bancă emise și pentru lichidarea datoriilor către alte țări în cazul în care nu există o altă posibilitate de lichidare ex Lichidă = a cantitate de aur, de valute și de devize liber-convertibile în aur de care dispune la un moment dat o bancă sau o țară pentru a efectua plăți internaționale; b totalitatea mijloacelor bănești existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc Succesorală = parte din succesiunea unei persoane de la care moștenitorii rezervatari nu pot fi înlăturați printr-un act de libertate de către cel ce lasă moștenirea locuțiune Fără rezervă = fără reticențe; în întregime = cu condiția Cu rezervă = fără siguranță, cu îndoială Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori Rezerve interne = totalitatea posibilităților existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit realizarea unor cantități sporite de produse Fără rezervă = fără reținere, în întregime ♦ juridic rezerva succesorală sau legală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori ♦ fără rezerva = fără reținere, în întregime = a-și păstra pentru sine dreptul de a A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REZERVĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în persoană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rezerva se conjugă: ei ele rezérvă
