eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție retine


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Reţine [ re-ţi-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU reţine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului retine în mai multe dicționare

Definițiile pentru retine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a reține
Verbul: a reține (forma la infinitiv)
A reține conjugat la timpul prezent:
  • eu rețin
  • tu reții
  • el ea reține
  • noi reținem
  • voi rețineți
  • ei ele rețin
VEZI VERBUL a reține CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚÍNE, rețín, verb

III. tranzitiv

1. A ține pe loc, a nu lăsa să plece, să iasă etc.; a opri, a împiedica de la ceva. Annie e destul de voluntară, și are destul tact ca să știe cum să-l rețină acasă. C. PETRESCU, C. vezi 193. Stăpîn și peste sine, stăpîn și peste-ai săi, Și fără ca să aibă un frîu spre a-l reține, Cu nimenea, să-i spuie ce este rău sau bine. MACEDONSKI, O. I 258.
♦ A lipsi temporar pe cineva de libertate, a închide (în vederea unor cercetări judiciare etc.). Delincventul a fost reținut.
♦ figurat A stăpîni, a înfrîna. Îmi rețin mînia. ▭ Simțind că o revoltă neputincioasă îl înăbușă, doctorul, reținîndu-și lacrimile, se ridică încet, apropiindu-se de pat. BART, E. 388.
       • reflexiv Îi venea să plîngă, dar s-a reținut.

2. A nu înapoia, a nu restitui; a păstra. A reține talonul unui bilet.

3. (Cu privire la un bilet, la un loc într-o sală de spectacol, într-un tren etc.) A opri dinainte, a rezerva. A reținut un loc la operă. A reținut o cameră la hotel.

4. A nu achita o parte din drepturile bănești sau dintr-o sumă de bani datorată cuiva; a popri.

5. A ține minte, a-și aminti, a-și întipări în minte ceva, a nu fi uitat ceva. Ochii se deschid mari cătînd a reține cu vederea corpul acela negru care dispare înghițit de valuri. BART, S. M. 19.

– Variantă: rețineá verb

II.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REȚINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚINE verb

1. (juridic) a aresta, a deține, a închide, a întemnița, (învechit și regional) a robi, (învechit) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost retine mai multă verb reflexiv:eme.)

2. a împiedica, a opri, (învechit și regional) a popri, (învechit) a apăra. (Nu-l pot retine să nu plece.)

3. a înfrîna, a struni, (învechit figurat) a hățui. (Te rog să-i mai retine, sînt prea zburdalnici.)

4. a opri, a stăpîni, (rar) a prididi, (figurat) a înghiți. (A-și retine lacrimile.)

5. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se stăpîni. (Nu s-a putut retine să nu-i spună.)

6. a opri, a păstra, a rezerva. (Ți-am retine niște măsline.)

7. a opri, a păstra. (retine restul!)

8. a rezerva. (I-a retine un bilet.)

9. a păstra, a purta. (retine în suflet icoana copilăriei.)

10. a păstra. (Solul retine umiditatea.)

11. a observa, a percepe, a remarca, a sesiza, a vedea, a zări, (învechit) a privi. (N-ai retine nici o schimbare?)

12. a nota, a observa, a releva, a remarca, a semnala, a sublinia. (Să retine următoarele însușiri...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REȚINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚÍNE, rețín, verb

III. tranzitiv

1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.

2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.

3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc.

4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra.

5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita.

– prefix re- + ține (după limba franceza retenir).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REȚINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚÍNE, rețin, verb

III. tranzitiv

1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.

2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.

3. A rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.

4. A nu înapoia, a nu restitui; a păstra.

5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita.

– Re1- + ține (după limba franceza retenir).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REȚINE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚÍNE verb

III. trecut

1. A ține loc, a împiedica de la ceva.
♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate.
♦ trecut, reflexiv (figurat) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna.

2. A ține asupra, a păstra.

3. A rezerva.

4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.

5. A ține minte.

6. (juridic) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după limba franceza retenir].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REȚINE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REȚINE:
REȚÍNE verb

I. trecut

1. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
       • a ține închis, arestat, a priva de libertate.

2. a ține asupra sa, a păstra.

3. a rezerva.

4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.

5. a ține minte.

6. (juridic) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.

II. trecut, reflexiv (figurat) a (se) stăpâni. (după limba franceza retenir)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

reține
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reține:
reține vezi

1. a ținea la sine ceeace e al altuia: a reține averea cuiva;

2. a pune în rezervă, a scădea: îmi reține atâta la sută;

3. a invita dinainte; a reține la prânz;

4. a-și asigura din precauțiune: a reține un loc la teatru;

5. a nu lăsa să meargă: nu mă rețineți, sunt grăbit;

6. a înfrâna, a modera: a-și reține mânia;

7. a se ținea să nu cază.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

reține
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reține:
rețíne (a retine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rețín, persoana a doua singular: tu rețíi, persoana întâi plural: noi rețínem, persoana a doua plural: voi rețíneți; conjunctiv prezent 3 să rețínă; gerunziu reținấnd; participiu reținút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

reține
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reține:
rețíne verb ține
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RETINE'
RETICULÓZĂRETICULÚMRETÍNĂREȚINĂTÓRREȚÍNEREȚINEÁRETINÉNREȚÍNERERETINIÁN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reține
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Hoțul a fost reține mai multă verb reflexiv:eme.
Nu-l pot reține să nu plece.
Te rog să-i mai reține, sînt prea zburdalnici.
A-și reține lacrimile.
Nu s-a putut reține să nu-i spună.
Ți-am reține niște măsline.
Reține restul! 8.
I-a reține un bilet.
Reține în suflet icoana copilăriei.
Solul reține umiditatea.
N-ai reține nici o schimbare? 12.
Să reține următoarele însușiri.
Te rog să-i mai reține, sunt prea zburdalnici.
A-și reține lacrimile.
Reține restul! 8.
Solul reține umiditatea.
Rețíne a reține verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rețín, persoana a doua singular: tu rețíi, persoana întâi plural: noi rețínem, persoana a doua plural: voi rețíneți; conjunctiv prezent 3 să rețínă; gerunziu reținấnd; participiu reținút.

GRAMATICA cuvântului reține?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reține.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reține poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE reţine?
    Vezi cuvântul reţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reţine?
    [ re-ţi-ne ]
    Se pare că cuvântul reţine are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reține

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Reflexiv în expresie a i se apleca?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    acid constituent al nucleului celular și
    regiune joasă înconjurată de munți
    a căpăta o indigestie; a-i veni greață
    parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app