 | as |
|
| Restanţier [ res-tan-ţi-er ] VEZI SINONIME PENTRU restanţier PE ESINONIME.COM definiția cuvântului restantier în mai multe dicționareDefinițiile pentru restantier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [ pronunție:-ți-er] – Restanță + sufix -ier. Forme diferite ale cuvantului restantier: restantier-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [ pronunție:-ți-er] – Restanță + sufix -ier. Forme diferite ale cuvantului restantier: restantier-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adjectiv Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termen. – Pronunțat: -ți-er. Forme diferite ale cuvantului restantier: restantier-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR, -Ă adjectiv (adesea s.) Rămas în urmă, în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [pronume -ți-er. / < restanță + -ier]. Forme diferite ale cuvantului restantier: restantier-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (cel) rămas în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). (< restanță + -ier) Forme diferite ale cuvantului restantier: restantier-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIÉR restantieră (restantieri, restantiere) și substantival Care are o restanță; cu restanțe. [silabe -ți-er] /restanță + sufix restantierier Forme diferite ale cuvantului restantier: restantieră restantieri restantiere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru restanțier: restanțiér (-ți-er) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural restanțiéri; adjectiv feminin, substantiv feminin restanțiéră, plural restanțiére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru restanțier: restanțiér adjectiv masculin (silabe -ți-er), plural restanțiéri; forme singular restanțiéră, plural restanțiére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESTANȚIER: RESTANȚIER adjectiv (învechit) îndărătnic. (O persoană restantier la plată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RESTANTIER' RESTABILÍRERESTABILÍTRESTÁNTRESTÁNȚĂRESTANȚIÉRrestatornicéscRESTATORNICÍRESTATORNICÍRERESTAURÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RESTANȚIER Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului restanţier dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RESTANȚIÉR restanȚieră restanȚieri, restanȚiere și substantival Care are o restanță; cu restanțe. [silabe -ți-er] /restanță + sufix restanȚierier. O persoană restanȚier la plată. O persoană restanȚier la plată. |
GRAMATICA cuvântului RESTANȚIER? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului restanţier. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RESTANȚIER poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE restanţier? Vezi cuvântul restanţier desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul restanţier?[ res-tan-ţi-er ] Se pare că cuvântul restanţier are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RESTANȚIER |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma buză de bandaj?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul restanțier are forma: restanțiéri
