eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție restanta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Restanţă [ res-tan-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU restanţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului restanta în mai multe dicționare

Definițiile pentru restanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ, restanțe, substantiv feminin

1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere.
♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit.

2. Plată neachitată la termen.

– Din italiana restanza.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

restanță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru restanță:
*restánță forme, plural e (despre restant; italiana restanza, despre restare, a rămînea. vezi constanță). Întîrziere. În restanță, în întîrziere: scrisorĭ, banĭ în restanță. Sumă rămasă neplătită: pensionariĭ cer restanțele.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RESTANȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ restantae forme

1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o restanta.

2) Lucrare realizată cu întârziere.

3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o restanta. / < italiana restanza, latina restantia
Forme diferite ale cuvantului restanta: restantae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RESTANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ, restanțe, substantiv feminin

1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere.
♦ Examen care nu a fost promovat la termen.

2. Plată neachitată la termen.

– Din italiana restanza.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RESTANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ substantiv feminin

1. Lucrare rămasă în întârziere.
♦ Examen nepromovat la termen.

2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la verb reflexiv:eme. [< limba franceza restance, italiana restanza].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RESTANȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ, restanțe, substantiv feminin

1. Lucru, lucrare în întîrziere.
♦ Examen care n-a fost trecut la termen.

2. Plată (în special impozit) neachitată în termen legal.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RESTANȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ substantiv feminin

1. plată neachitată la termen; rest.

2. lucrare rămasă în întârziere.
       • examen nepromovat la termen. (< italiana restanza)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RESTANȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTANȚĂ substantiv rest, (învechit și popular) rămășiță, (învechit și regional) cusur. (Ce restanta mai ai de plătit?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

restanță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru restanță:
restánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat restánței; plural restánțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

restanță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru restanță:
restánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat restánței; plural restánțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RESTANȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RESTANȚĂ:
RESTÁNȚĂ substantiv verbal diferență, rest.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

restanță
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru restanță:
restanță substantiv verbal DIFERENȚĂ. REST.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RESTANTA'
RESTABILÍRESTABILÍRERESTABILÍTRESTÁNTRESTÁNȚĂRESTANȚIÉRrestatornicéscRESTATORNICÍRESTATORNICÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL restanță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului restanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RESTÁNȚĂ restanțăe forme 1 Datorie neachitată la timp.
Are de plătit o restanță.
A lichida o restanță.
Ce restanță mai ai de plătit?.
Ce restanță mai ai de plătit?.

GRAMATICA cuvântului restanță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului restanță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul restanță poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul restanță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul restanță are forma: restánțe
VEZI PLURALUL pentru restanță la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE restanţă?
Vezi cuvântul restanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul restanţă?
[ res-tan-ţă ]
Se pare că cuvântul restanţă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL restanță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i plânge cuiva de milă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva
mort
a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
cu curaj
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app