 | as |
|
| Respira [ res-pi-ra ] VEZI SINONIME PENTRU respira PE ESINONIME.COM definiția cuvântului respira în mai multe dicționareDefinițiile pentru respira din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a respira (forma la infinitiv) A respira conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ, respír, verb I. 1. intranzitiv A introduce în plămîni prin inspirație aerul ambiant (conținînd oxigenul necesar întreținerii vieții) și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270. ♦ tranzitiv A inhala aer în plămîni; a inspira. O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. • figurat Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205. 2. tranzitiv figurat A răspîndi, a revărsa, a împrăștia, a degaja. Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, substantiv neutru 147. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. Hristos II 23. Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. ♦ intranzitiv A se degaja, a se revărsa. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ, respír, verb I. intranzitiv 1. A introduce în plămâni prin inspirație aer și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. ♦ tranzitiv A inhala aer în plămâni; a inspira. 2. figurat A răspândi, a revărsa, a degaja. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară (CĂLINESCU). – în franceză respirer (neologism din limba latină respirare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ, respír, verb I. intranzitiv 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. figurat A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din limba franceza respirer, latina, italiana respirare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ, respír, verb I. intranzitiv 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. figurat A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din limba franceza respirer, latina, italiana respirare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ verb I. 1. intr., trecut A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (figurat) A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. 3. trecut (figurat) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < limba franceza respirer, conform latina respirare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRÁ verb I. intr., trecut a inspira aer din atmosferă și a-l expira din plămâni. II. intr. (figurat) a-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. III. trecut (figurat) a răspândi, a degaja. (< limba franceza respirer, latina respirare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESPIRA: RESPIRA verb a răsufla, (învechit și popular) a sufla. (După atîta fugă, abia mai respira.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru respira: respirá verb (silabe mf. -spi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu respír, persoana a treia singular: el / ea și plural respíră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru respira: !respirá (a respira) verb, indicativ prezent 3 respíră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RESPIRA' RESPÍNGERESPÍNGERERespinsRESPÍRRESPIRÁRESPIRÁBILrespirabilitáteRESPIRÁRERESPIRÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL respira Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului respira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După atâta fugă, abia mai respira. După atîta fugă, abia mai respira. !respirá a respira verb, indicativ prezent 3 respíră. |
GRAMATICA cuvântului respira? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului respira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul respira poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE respira? Vezi cuvântul respira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul respira?[ res-pi-ra ] Se pare că cuvântul respira are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL respira |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Metabolism bazal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul respira se conjugă: ei ele respíră
