 | as |
|
| Respinge [ res-pin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU respinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului respinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru respinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a respinge (forma la infinitiv) A respinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu primi, a nu accepta. A respinge un proiect. ▭ Trimiseseși ceva la «Universul literar» care te respinsese. PAS, Z. I 313. Poate că Frusina ar fi respins pe Badea, dar părinții și rudele i-ar fi stat ciocan pe cap, pînă cînd și-ar fi dat consimțămîntul. GALACTION, O. I 126. Geniul limbii respinge neîncetat orice vorbe străine, barbare și parazite, ce vin a o disforma. HELIADE, O. II 386. • A respinge (pe cineva) la un examen = a declara (pe cineva) căzut, a nu-l promova. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. Ozun respinse cu mîna o prezență supărătoare. C. PETRESCU, C. vezi 301. Cu o mînă îl respinge, Dar se simte prinsă-n brață. EMINESCU, O. I 104. • figurat Urările de anul nou, capra și căluțul și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinse, de cătră sine. SADOVEANU, B. 64. ♦ A arunca înapoi. O săgeată Vîjîie, vine, lovește Scutul care zinghenește Și-o respinge. ALECSANDRI, P. II 14. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. Un regiment care a făcut o încercare cu două zile înainte a fost însă respins. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Puternica armată... Stînd gata să respingă romînii din asalt. ALECSANDRI, P. III 219. 4. (Rar, cu privire la sentimente, porniri) A înăbuși. Ținînd și respingînd în el orice semn al supărării, se îngriji des-de-dimineață și de-aproape de tot ceea ce privea ospățul. SADOVEANU, Z. C. 132. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPINGE verb 1. a refuza, (livresc) a denega, (învechit) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (respinge ajutorul ce i se cere.) 2. (juridic) a recuza, a refuza. (A respinge un jurat.) 3. a renega, a repudia. (A-și respinge soția.) 4. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. (Opinia publică a respinge gestul lui necugetat.) 5. a lăsa, (figurat) a trînti. (L-a respinge la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (figurat învechit) a împinge. (Îl respinge pe inamic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. figurat A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din italiana respingere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. figurat A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din italiana respingere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru respinge: respinge vezi 1. a împinge înapoi; 2. a depărta fugărind: a respinge pe dușmani; 3. a combate cu putere: a respinge o calomnie; 4. a nu voi să primească: a respinge o cerere; 5. figurat a insufla desgust: figura sa te respinge. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru respinge: respínge (respíng, respíns), verb – A refuza, a îndepărta, a refula. It. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (îm)pinge, cu prefix răs-. secolul XVIII. – derivat respingător, adjectiv (dezgustător). Forme diferite ale cuvantului respinge: respíng resp Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE verb III. trecut 1. A împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă. [P.i. respíng. / < italiana respingere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE verb trecut 1. a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. • a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă. (< italiana respingere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru respinge: respínge (a respinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru respinge: respínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RESPINGE' réspeteRESPICIÉNTrespíngRESPINGĂTÓRRESPÍNGERESPÍNGERERespinsRESPÍRRESPIRÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL respinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului respinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Respinge ajutorul ce i se cere. A respinge un jurat. A-și respinge soția. Opinia publică a respinge gestul lui necugetat. L-a respinge la examen. Îl respinge pe inamic. L-a respinge la examen. Îl respinge pe inamic din țară. Respínge a respinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns. |
GRAMATICA cuvântului respinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului respinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul respinge poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE respinge? Vezi cuvântul respinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul respinge?[ res-pin-ge ] Se pare că cuvântul respinge are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL respinge Inţelegi mai uşor cuvântul respinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A respinge pe cineva la un examen = a declara pe cineva căzut, a nu-l promova |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL respinge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Glicerofosforic adjectiv masculin în sintagma acid glicerofosforic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
