 | as |
|
| Reprobaţiune [ re-pro-ba-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU reprobaţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reprobatiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru reprobatiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROBAȚIUNE: REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, substantiv feminin (Rar) Reprobare. Am crezut că această reprobațiune provine de la verb reflexiv:eun sentiment de antipatie în contră-mi. MACEDONSKI, O. IV 94. Acea critică... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune. ODOBESCU, S. I 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru reprobațiune: reprobațiune substantiv verbal BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROBAȚIUNE: REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, substantiv feminin (Rar) Reprobare. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza réprobation, latina reprobatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROBAȚIUNE: REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, substantiv feminin (Rar) Reprobare. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza réprobation, latina reprobatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru reprobațiune: *reprobațiúne forme (latina re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reprobațiune: reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reprobațiúnii; plural reprobațiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reprobațiune: reprobațiúne substantiv feminin (silabe -pro-, -ți-u-), genitiv dativ articulat reprobațiúnii; plural reprobațiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBAȚIUNE: REPROBAȚIÚNE substantiv feminin (Rar) Reprobare. [conform limba franceza réprobation, latina reprobatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBAȚIUNE: REPROBAȚIÚNE substantiv feminin reprobare. (< limba franceza ráprobation, latina reprobatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPROBATIUNE' REPROBÁREPROBÁBILREPROBÁREreprobațieREPROBAȚIÚNEreprobatívREPROBATÓRreprodúcREPRODUCĂTÓR |
GRAMATICA cuvântului REPROBAȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reprobaţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPROBAȚIUNE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reprobaţiune? Vezi cuvântul reprobaţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reprobaţiune?[ re-pro-ba-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul reprobaţiune are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPROBAȚIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Care va sau vra să zică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reprobațiune are forma: reprobațiúni
