 | as |
|
| Reprobare [ re-pro-ba-re ] VEZI SINONIME PENTRU reprobare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reprobare în mai multe dicționareDefinițiile pentru reprobare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROBARE: REPROBARE substantiv blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (popular) osîndire, (învechit) prihană, (figurat) veștejire. (reprobare cuiva pentru faptele sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROBARE: REPROBÁRE, reprobări, substantiv feminin Faptul de a reproba; dezaprobare. Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. [Bătrînul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBARE: REPROBÁRE substantiv feminin Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROBARE: REPROBÁRE, reprobări, substantiv feminin Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – vezi reproba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROBARE: REPROBÁRE, reprobări, substantiv feminin Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – vezi reproba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reprobare: reprobáre substantiv feminin (silabe -pro-), genitiv dativ articulat reprobării; plural reprobări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reprobare: reprobáre (re-pro-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reprobắrii; plural reprobắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPROBARE' REPRÍZĂrepróbREPROBÁREPROBÁBILREPROBÁREreprobațieREPROBAȚIÚNEreprobatívREPROBATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPROBARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reprobare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Reprobare cuiva pentru faptele sale. |
GRAMATICA cuvântului REPROBARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reprobare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPROBARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reprobare? Vezi cuvântul reprobare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reprobare?[ re-pro-ba-re ] Se pare că cuvântul reprobare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPROBARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A crește carnea pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reprobare are forma: reprobări
