 | as |
|
| Reproba [ re-pro-ba ] VEZI SINONIME PENTRU reproba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reproba în mai multe dicționareDefinițiile pentru reproba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reproba (forma la infinitiv) A reproba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea materială a marilor puteri europene este azi în deplin acord cu forța morală a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastră. ODOBESCU, S. III 484. • absolut Suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă. MACEDONSKI, O. IV 87. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBA verb a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din latina reprobare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din latina reprobare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ verb I. trecut A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < latina reprobare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reproba: reprobá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reprób, persoana a treia singular: el / ea și plural repróbă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ verb trecut a dezaproba, a respinge, a condamna. (< latina reprobare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reproba: reprobá (a reproba) (rar) (re-pro-) verb, indicativ prezent 3 repróbă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPROBA' REPRIVATIZÁREPRIVATIZÁREREPRÍZĂrepróbREPROBÁREPROBÁBILREPROBÁREreprobațieREPROBAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPROBA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reproba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Reprobá a reproba rar re-pro- verb, indicativ prezent 3 repróbă. |
GRAMATICA cuvântului REPROBA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reproba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPROBA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reproba? Vezi cuvântul reproba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reproba?[ re-pro-ba ] Se pare că cuvântul reproba are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPROBA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Instinct gregar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reproba se conjugă: ei ele repróbă
