 | as |
|
| Repica [ re-pi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU repica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului repica în mai multe dicționareDefinițiile pentru repica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a repica (forma la infinitiv) A repica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPICA: REPICÁ, repichez, verb I. tranzitiv A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din limba franceza repiquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPICA: REPICÁ, repichez, verb I. tranzitiv A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din limba franceza repiquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPICA: REPICÁ verb I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < limba franceza repiquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPICA: REPICÁ verb trecut 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< limba franceza repiquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru repica: repicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu repichéz, persoana a treia singular: el / ea și plural repicheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru repica: repicá (a repica) verb, indicativ prezent 3 repicheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPICA' REPEZÍREREPEZÍȘREPEZÍTREPEZITÚRĂREPICÁREPICÁJREPICÁREREPICÁTrepídă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL repica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului repica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Repicá a repica verb, indicativ prezent 3 repicheáză. |
GRAMATICA cuvântului repica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului repica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul repica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE repica? Vezi cuvântul repica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul repica?[ re-pi-ca ] Se pare că cuvântul repica are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adjectival ediție bibliofilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul repica se conjugă: ei ele repicheáză
