 | as |
|
| Repertoriu [ re-per-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU repertoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului repertoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru repertoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU, repertorii, substantiv neutru 1. Caiet-registru (uneori cu literele alfabetului puse în evidență la marginea din dreapta) în care se înscriu în ordine alfabetică date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite. vezi catalog, indice. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă (sau urmează să se joace) într-un teatru, de obicei în timpul unei stagiuni. Repertoriile teatrelor sovietice sînt extrem de variate. SAHIA, U.R.S.S. 147. Publicul va rămînea mulțumit de concurența ce-și vor face ambii directori pentru a se întrece în alegerea repertoriului și în executarea lui. ALECSANDRI, S. 4. • figurat Privighetorile noastre își pregătesc și anul acesta repertoriul pentru livezile înflorite. SADOVEANU, O. VI 332. ♦ (Rar) Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. Ți-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu dramatic. ALECSANDRI, S. 41. 3. Culegere. Pentru filolog, Nicolaie Costin e, firește, un bogat repertoriu de forme vechi. IORGA, L. I 92. Foaia noastră [Dacia Literară] va fi un repertoriu general al literaturii romînești, în care ca într-o oglindă se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său. KOGĂLNICEANU, S. A. 40. – Variantă: repertór substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU, repertorii, substantiv neutru 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Variante: repertór, repertoár substantiv neutru] – Din limba franceza répertoire, latina repertorium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU, repertorii, substantiv neutru 1. Caiet, registru în care se înscriu, în ordine alfabetică, date, nume etc., pentru a putea fi ușor găsite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Variante: repertór, repertoár substantiv neutru] – Din limba franceza répertoire, latina repertorium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU substantiv neutru 1. Caiet, registru în care se înscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [pronume -riu, variantă repertor substantiv neutru / conform limba franceza répertoire, latina repertorium].[1] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU repertoriui n. 1) Registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea. 2) Totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic. 3) Ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret. /<fr. répertoire, latina repertorium[1] Forme diferite ale cuvantului repertoriu: repertoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPERTÓRIU: REPERTÓRIU substantiv neutru 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. • totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cântece etc. (< limba franceza répertoire, latina repertorium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru repertoriu: repertoriu n. 1. tablă, colecțiune, menită a înlesni cercetările: repertoriu alfabetic; 2. listă de piese dramatice ce se joacă din când în când: această comedie face parte din repertoriu; 3. figurat cel ce știe multe și e totdeauna gata a instrui pe ceilalți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru repertoriu: repertóriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat repertóriul; plural repertórii, articulat repertóriile (silabe -ri-i-)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru repertoriu: repertóriu [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat repertóriul; plural repertórii, articulat repertóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPERTORIU' REPERTOÁRREPERTÓRREPERTORIÁREPERTORIÁLREPERTÓRIUREPERTORIZÁrepétREPETÁREPETÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL repertoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului repertoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REPERTÓRIU repertoriui n. |
GRAMATICA cuvântului repertoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului repertoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul repertoriu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE repertoriu? Vezi cuvântul repertoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul repertoriu?[ re-per-to-riu ] Se pare că cuvântul repertoriu are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bisextil, bisextili, adjectiv rar, în sintagma an bisextil?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul repertoriu are forma: repertórii
