|
Renaştere [ re-naş-te-re ] VEZI SINONIME PENTRU renaştere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului renastere în mai multe dicționareDefinițiile pentru renastere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENÁȘTERE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la viață nouă; refacere; figurat avînt, înflorire. Renașterea și bucuria primăverii stau închise în muguri. SADOVEANU, O. VI 399. Aparține generației care a pregătit sosirea mărețelor așezăminte de unde au ieșit renașterea și însemnătatea Romîniei de astăzi. ALECSANDRI, S. 172. ♦ Mișcare social-politică și culturală, din secolele al XIV-lea pînă în al XVI-lea, în Europa occidentală, născută în cadrul luptei burgheziei împotriva feudalismului; se caracterizează prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. Sculptorul francez [Jean Goujon], unul din luceferii acelei epoci – cu drept cuvînt numită Renaștere – în care producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENÁȘTERE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din secolul XIV până în secolul XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENÁȘTERE renasterei forme 1) vezi A RENAȘTE. 2) (în Europa occidentală și centrală din secolul XIV-XVI) Mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, prin înflorirea științelor și artelor și prin interes sporit pentru cultura antică. 3) Epocă istorică care include această perioadă de timp. [G.-D. renașterii] /v. a renaște Forme diferite ale cuvantului renastere: renasterei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENÁȘTERE substantiv feminin 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din secolul XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după limba franceza Renaissance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENÁȘTERE substantiv feminin 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din secolul XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după limba franceza Renaissance, italiana Rinascimento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE: RENAȘTÉRE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde secolul XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru renaștere: renáștere (faptul de a renaște) substantiv feminin, genitiv dativ articulat renáșterii; plural renáșteri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru renaștere: renaștere forme 1. a doua naștere; 2. vezi Renaștere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru renaștere: renáștere substantiv feminin naștere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RENASTERE' RENASCENTÍNRENASCENTÍSTRENĂSCÚTRENÁȘTERENÁȘTERERenáștereaRENATURÁRERENCIRenciu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL renaștere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului renaștere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RENÁȘTERE renașterei forme 1 vezi A RENAȘTE. |
GRAMATICA cuvântului renaștere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului renaștere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul renaștere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE renaştere? Vezi cuvântul renaştere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul renaştere?[ re-naş-te-re ] Se pare că cuvântul renaştere are patru silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lichid cefalorahidian?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|