 | as |
|
| Remuşcare [ re-muş-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU remuşcare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului remuscare în mai multe dicționareDefinițiile pentru remuscare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCÁRE, remușcări, substantiv feminin Mustrare de cuget; părere de rău simțită de cineva pentru o faptă rea comisă de el însuși; regret. Costea avu o clipă un început de remușcare, văzînd-o îmbătrînită fără verb reflexiv:eme. C. PETRESCU, C. vezi 99. Eroul său, ridicat din popor, își «uită» «datoriile» cătră ai săi, pînă într-o zi cînd o întîmplare i le trezește cu o chinuitoare remușcare în suflet. IBRĂILEANU, S. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCÁRE (< re1 + mușcare, după limba franceza remords) substantiv feminin Părere de rău, căință, regret; mustrare de cuget. Reprezintă o reacție a eului față de propriul sentiment de vinovăție, având semnificația unei autoagresiuni psihice. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCÁRE remuscareări forme Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. * A avea remuscareări a-l mustra conștiința pe cineva. /re- + mușcare Forme diferite ale cuvantului remuscare: remuscareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCARE substantiv căință, mustrare, pocăință, regret, părere de rău, (popular) penitență, pocăială, (învechit) înfrîngere, pocaianie, (franțuzism învechit) repentir. (Simțea o sinceră remuscare pentru cele făcute.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru remușcare: *remușcáre forme, plural ărĭ (după limba franceza remords, îld. re-mors vechĭu participiu despre re-mordre, a mușca ĭar. vezi mursec). Mustrare de cuget, căință: a avea remușcărĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCÁRE, remușcări, substantiv feminin Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – prefix re- + mușcare (după limba franceza remords). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMUȘCARE: REMUȘCÁRE, remușcări, substantiv feminin Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Re1- + mușcare (după limba franceza remords). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remușcare: remușcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat remușcắrii; plural remușcắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru remușcare: remușcare forme mustrare de cuget. [Modelat după limba franceza remords]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remușcare: remușcáre substantiv feminin mușcare Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REMUSCARE' remuneratorREMUNERATÓRIUremunerézRemusREMUȘCÁREREMUȘCĂTÓRREMÚURENRENÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REMUȘCARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului remuşcare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REMUȘCÁRE remuȘcareări forme Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. * A avea remuȘcareări a-l mustra conștiința pe cineva. Simțea o sinceră remuȘcare pentru cele făcute. |
GRAMATICA cuvântului REMUȘCARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului remuşcare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REMUȘCARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE remuşcare? Vezi cuvântul remuşcare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul remuşcare?[ re-muş-ca-re ] Se pare că cuvântul remuşcare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REMUȘCARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ce să spui când nu ai nimic de spus? ca și când?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul remușcare are forma: remușcắri
